1. [DEX '09] MONOFIZIT, -Ă, monofiziți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monofizitismului, privitor la monofizitism. 2. S. m. și f. Adept al monofizitismului. – Din fr. monophysite.
2. [MDA2] monofizit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: ger Monophysit, it monofisita] 1-2 smf, a (Adept) al monofizismului. 3 Referitor la monofizism.
3. [DN] MONOFIZIT, -Ă adj. Referitor la monofizitism. // s.m. și f. Adept al monofizitismului. [Cf. germ. Monophysit, it. monofisita].
4. [MDN '00] MONOFIZIT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monofizitismului. (< fr. monophysite)
5. [Scriban] monofizít, -ă s. și adj. (vgr. monophysites, d. mónos, singur, și phýsis, natură). Teol. Care nu admite de cît o singură natură în Iisus Hristos. V. difizit.
6. [DOOM 3] monofizit adj. m., s. m., pl. monofiziți; adj. f., s. f. monofizită, pl. monofizite
7. [DOOM 2] monofizit adj. m., s. m., pl. monofiziți; adj. f., s. f. monofizită, pl. monofizite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL