1. [DEX '09] MOLFĂITURĂ, molfăituri, s. f. (Rar) Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.
2. [MDA2] molfăitură sf [At: CAMILAR, N. II, 240 / Pl: ~ri / E: molfăi + -tură] (Rar) 1-4 Molfăială (1-4). 5 Bolborosire.
3. [DEX '98] MOLFĂITURĂ, molfăituri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură.
4. [DLRLC] MOLFĂITURĂ, molfăituri, s. f. (Rar) Molfăit; mestecătură. Prinzînd a mușca din pîne ca o fiară, o sfîrși din cîteva molfăituri. CAMILAR, N. II 240.
5. [DOOM 3] molfăitură (rar) (desp. -fă-i-) s. f., g.-d. art. molfăiturii; pl. molfăituri
6. [DOOM 2] molfăitură (rar) (-fă-i-) s. f., g.-d. art. molfăiturii; pl. molfăituri
7. [DGS] molfăitură s.f. clefăială, clefăit, molfăială, molfăire, molfăit, plescăială, plescăit, <rar> molfotire, <fam.> țocăit, <reg.> polfăială, polfăit, polfăitură.
8. [DLR] MOLFĂITURĂ s. f. (Rar) Molfăire. Prinzînd a mușca din pîne. . . o sfîrși din cîteva molfăituri. CAMILAR, N. II, 240. – Pl.: molfăituri. – Molfăi + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL