1. [DEX '09] MOLEȘIRE, moleșiri, s. f. Faptul de a (se) moleși și rezultatul ei; p. ext. moleșeală. – V. moleși.
2. [MDA2] moleșire sf [At: BIANU, D. S. 737 / V: (reg) ~lăș~ / Pl: ~ri / E: moleși] 1 Moleșeală (1). 2 Toropeală. 3 Boală infecțioasă a viermilor de mătase, care se manifestă prin colorarea lor în negru, prin lipsa poftei de mâncare și muierea corpului Si: flașerie.
3. [DLRLC] MOLEȘIRE s. f. Faptul de a (se) moleși; toropeală, slăbiciune, moleșeală. (Cu pronunțare regională) Mîna ta cea tare cade de oboseală... și molășirea au intrat în lăcașul voinicilor. RUSSO, S. 127.
4. [DLRM] MOLEȘIRE, s. f. Faptul de a (se) moleși, moleșeală.
5. [DEX '09] MOLEȘI, moleșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolență); a (se) muia, a slăbi. – Cf. moale.
6. [MDA2] molăci v vz moleși
7. [MDA2] molășire sf vz moleșire
8. [MDA2] moleși vtr [At: HELIADE, O. I, 449 / V: (îvr) ~loși, (cscj) ~loșa, ~lișa, (reg) ~lăci v / Pzi: ~șesc / E: cf moale1] 1-2 (A pierde sau) a face să piardă din puteri, din vlagă Si: a se muia, a se vlăgui. 3-4 (A face să fie cuprins sau) a fi cuprins de toropeală. 5-6 (îvr; îf moloșa, moloși) (A face să devină sau) a deveni moale1 Si: a se muia.
9. [MDA2] molișa v vz moleși
10. [MDA2] moloșa v vz moleși
11. [MDA2] moloși v vz moleși
12. [DLRLC] MOLEȘI, moleșesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de toropeală, de slăbiciune, a pierde din puteri; a-și pierde vlaga, a slăbi, a se muia. Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I 371. ◊ Tranz. Ca un abur greu și înfierbîntat [căldura] îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul, fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. 106.
13. [DLRM] MOLEȘI, moleșesc vb. IV. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a-și pierde sau a face sa-și piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale.
14. [Șăineanu, ed. VI] moleșì v. 1. a (se) face moale; 2. fig. a efeminà, a ramoli.
15. [Scriban] moleșésc v. tr. (d. moale). Fac moale: a moleși cînepa. Fig. Răpesc energia, ramolesc: beția-l moleșește pe om. V. refl. Perd energia, mă ramolesc: s’a moleșit de beție. – Și moloșesc și moloșez.
16. [Scriban] moloșésc și -éz, V. moleșesc.
17. [DOOM 3] moleșire s. f., g.-d. art. moleșirii; pl. moleșiri
18. [DOOM 2] moleșire s. f., g.-d. art. moleșirii; pl. moleșiri
19. [DOOM 3] moleși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșesc, 3 sg. moleșește, imperf. 1 moleșeam; conj. prez. 1 sg. să moleșesc, 3 să moleșească
20. [DOOM 2] moleși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moleșesc, imperf. 3 sg. moleșea; conj. prez. 3 să moleșească
21. [MDO] moleși (conj. moleșească)
22. [IVO-III] moleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
23. [DGS] moleșire s.f. 1 langoare, lâncezeală, lâncezire, moleșeală, toropeală, toropire, <rar> langurozitate, torpoare, uncropeală, <înv. și pop.> lingoare, <pop. și fam.> moliciune, <pop.> zăcășeală, <reg.> târomeală, <înv.> lâncezie, lâncezime, moleață, moleșitură, <fig.> amorțeală, blegire, eclipsă, letargie, mocneală, vegetare, <fig.; rar> vegetație, <fig.; pop. și fam.> blegeală, bleojdire, <fig.; înv.> afion. 2 (med. vet.) flașerie. Moleșirea este o boală infectocontagioasă a viermilor-de-mătase, care provoacă moartea în număr mare a larvelor.
24. [DGS] moleși vb. IV. tr., refl. I (compl. sau sub. indică ființe) 1 a (se) muia, a toropi1, a (se) vlăgui, <fig.> a amorți, a (se) blegi, a (se) domoli, a (se) înmuia, <fig.; pop. și fam.> a se bleojdi, a (se) pleoști, a se turti, <fig.; fam.> a (se) tufli, <fig.; reg.> a se bălmăji, <fig.; înv.> a (se) deznerva, a (se) matofi. Canicula l-a moleșit. 2 a (se) muia, a (se) vlăgui, <fig.; pop. și fam.> a (se) fleșcăi. Alergătura prin magazine a moleșit-o. II fig. (compl. sau sub. indică bărbați) a (se) demasculiniza, a (se) deviriliza, a (se) efemina, <înv.> a (se) efemeia, <fig.> a (se) înmuia.
25. [DLR] MOLEȘÍRE s. f. 1. Faptul de a (se) m o I e ș i; moleșeală (1). Nu ai nici o durere, ci numai o moleșire peste tot, care se aseamănă întrucîtva cu o stare de lene. BIANU, D. S. 737. Era cald și o moleșire plăcută pătrundea în trupuri. AGÎRBICEANU, A. 113. ♦ Lipsă de bărbăție, de vigoare. Molășirea au intrat în lăcașul voinicilor. RUSSO, S. 127. 2. Boală infecțioasă a viermilor de mătase, care se manifestă prin colorarea lor în negru, lipsă de poftă de mîncare și muierea corpului; flașerie. Cf. ENC. AGR. – Pl.: moleșiri. - Și: (regional) molășíre s.f. – V. moleși.
26. [DLR] MOLEȘÍ vb. IV. R e f l. 1. A pierde din puteri, din vlagă, a se muia (6); a fi cuprins de toropeală, de slăbiciune, de sfîrșeală. Simț că genunchii de tot mi se moleșesc. HELIADE, O. I, 449, cf. POLIZU. Tînărul se moleșește din toate-ncheieturile și se prăbușește pe prispă. CARAGIALE, O. I, 223, cf. ALEXI, W. [Sitarul] se moleșește, pîlpîirea aripilor contenește și moare întinzîndu-se ca pentru o odihnă lungă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 210. Picioarele i se tăiară în genunchi și tot corpul i se moleși de o toropeală grea, apăsătoare. REBREANU, NUV. 230. Slujnica să moleșește și adoarme ca moartă. MERA, L. B. 23, cf. MAT. FOLK. 645. ◊ T r a n z. f a c t. Mulțumirea ei adîncă o slăbea, o moleșea, o făcea să tremure. DELAVRANCEA, T. 223. Căldura. . . îi îneca răsuflarea și-i moleșea trupul fără să-l adoarmă. VLAHUȚĂ, O. A. I, 101. El ca șarpele se făcea, In cap se suia, Inima i-o coleșea, Corpul i-l moleșea. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97. ♦ I n t r a n z. F i g. A nu moleși în buna stare de care se bucură. ap. IORDAN, L. R. A. 343. 2. (Învechit și regional, în formele moloșa, moloși) A deveni moale 1 (I 1); a se muia (3). Stă inul sau cînepă răvilate două sau trei zile, ca să se mai moloșeză. I. IONESCU, c. 156/9, cf. LEXIC REG. 55. ◊ R e f l. p a s. Fig. Cu blîndețele ca bumbacul se moloșează și se îmblînzescu inimile domnilor. N. COSTIN, LET. II, 92/27. – Prez. ind.: moleșesc. – Și: (învechit și regional) moloși (SCRIBAN, D., LEXIC REG. 55) vb. IV, moloșá, molișá (JAHRESBER. XIX-XX, 164) vb. I, (regional) molăci (DENSUSIANU, Ț. H. 325) vb. IV. – Cf. m o a l e1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL