1. [DEX '09] MOLETE1, moleți, s. m. (Pop.) 1. Larva morarului (2), de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăiește în făina de grâu. 2. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. [Var.: molet s. m.] – Din bg. molec.
2. [DEX '09] MOLETE2, (1, 2) moleți, s. m., (3) molete, s. n. 1. S. m. (Iht.; reg.) Molan. 2. S. m. (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. 3. S. n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. – Moale + suf. -ete.
3. [MDA2] molete1 sm [At: LM / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~eți / E: bg молец] 1 (Pop) Larvă a gândacului morar (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corp rotund, solzos, acoperit cu chitină tare, gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: sfoiag, (reg) surdomaș, vierme-de-făină. 2 (Pop; mpl) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. 3 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus asellus). 4 (Ent; reg) Băligar (Geotrupes stercorarius). 5 (Ent; Ban, Olt) Molie (1) {Tinea).
4. [MDA2] molete3 s [At: BARONZI, L. 149 / Pl: nct / E: rrm molete] (Arg) Vin.
5. [MDA2] molete2 [At: ANTIPA, F. I. 198 / V: molet sn / Pl: ~ți / E: moale1 + -ete] 1 sm (Iht; Olt) Molan1 (2) (Nemachilus barbatulus). 2 sm (Bot; reg) Pin (Pinus). 3 sm (Bot; reg) Jep (Pinus pumilio). 4 sm (Bot; reg) Zadă (Larix decidua). 5 sm (Bot; reg) Brad (Abies). 6 sm (Bot; reg) Molid (Picea excelsa). 7 sm (Bot; reg) lenupăr-pitic (Junipers nana). 8 sm (Reg; lpl) Brădet. 9 sni (Mpl; șîs ~ tendinos, ~ articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului.
6. [Scriban] 1) moléte m. (bg. moléc [sîrb. móljac], de unde rom. molețĭ, apoĭ un sing. analogic. Cp. și cu ung. moly-et, mîncătură de moliĭ, moly-ette, mîncat de moliĭ. V. molie). Vest. Pl. Larve de surdumașĭ, sfaĭogĭ, vermișorĭ care se fac în fructele uscate ș. a. Arg. Molie (V. cîrcîĭac). Diareĭe la copiĭ.
7. [Scriban] 2) moléte m. (d. moale). Munt. Moĭnă, vîrlan.
8. [DEX '09] MOLET s. m. v. molete1.
9. [DEX '09] MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.
10. [MDA2] moleață sf [At: DACIA LIT. 261/20 / V: (înv) ~eță, (reg) moleț sn / Pl: ~țe / E: moale1 + -eață] 1 (Înv) Moleșeală (1). 2 (Reg) Obiect, lucru moale1. 3 (Spc) Rocă moale1, care se sparge ușor. 4 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
11. [MDA2] molet sn vz molete2
12. [MDA2] molet sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr mollet] 1 Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2 (Atm) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei.
13. [MDA2] moletă1 sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr molette, ger Molette] 1 Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau la întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine1. 2 Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc. Si: randalină.
14. [MDA2] moletă2 sf vz molete1
15. [MDA2] moleț sn vz moleață
16. [MDA2] moleță sf vz moleață
17. [DEX '98] MOLETĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette.
18. [DN] MOLET s.n. 1. Inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (Anat.) Denumire a mușchilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].
19. [DN] MOLETĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette].
20. [MDN '00] MOLET s. m. 1. inflamație a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) denumire a mușchilor posteriori ai gambei. (< fr. mollet)
21. [MDN '00] MOLETĂ s. f. 1. unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. (< fr. molette, germ. Molette)
22. [DOOM 3] !molete (larvă; boală de copii; pește; arbore) (pop.) s. m., pl. moleți
23. [DOOM 2] !molete3 (tumoră la cai) s. n., pl. molete
24. [DOOM 2] molete1 (pește, arbore) (reg.) s. m., pl. moleți
25. [DOOM 2] molete2/molet (larvă, boală de copii) (pop.) s. m., (larve) pl. moleți
26. [DOOM 3] !molet (tumoare la cai) s. n., pl. molete
27. [DOOM 3] moletă (unealtă) s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete
28. [DOOM 2] molet v. molete2
29. [DOOM 2] moletă s. f., g.-d. art. moletei; pl. molete
30. [Argou] molete s. invar. v. molan
31. [DGS] molete3 subst. (arg.) v. Vin.
32. [DGS] molete2 s.m. (reg.) I (iht.) v. Grindel. Molan1 (Noemacheilus barbatulus). II (bot.) 1 v. Brad. Brad-negru. Brad-roșu. Molid (Picea excelsa). 2 v. Jep. Jneapăn. Pin-pitic (Pinus pumilio). 3 v. Larice. Zadă (Larix decidua). 4 v. Pin (Pinus silvestris).
33. [DGS] molete1 s.m. I (entom.) 1 (pop.) v. Vierme-de-făină. 2 (reg.) v. Băligar (Geotrupes stercorarius). 3 (reg.) v. Molie (Tinea). II (mai ales la pl. moleți; med.; pop.) <reg.> surdomaș. Moletele este o boală de copii, care se manifestă prin febră, diaree, vărsături.
34. [DGS] moleață s.f. (înv.) 1 (med., med. vet.) v. Atonie. Flaciditate. Moleșeală. Sfârșeală. Slăbiciune. 2 v. Langoare. Lâncezeală. Lâncezire. Moleșeală. Moleșire. Toropeală. Toropire.
35. [DGS] moletă s.f. (tehn.) randalină. Moleta este un instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită, folosit pentru a imprima zimți, striuri, desene etc. pe suprafața unui obiect metalic.
36. [DAR] moleață, molețe, s.f. (înv.) 1. moleșeală. 2. lucru moale. 3. nume de plantă.
37. [DLR] MOLÉTE1 s. m. 1. (Popular) Larva gîndacului numit morar ( Tenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie său cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grîu stătută; vierme-de-făină, sfoiag, (regional) surdomaș. Moleții strică grînele. LM. Păsărarii. . . întrebuințează acești „viermi-de-făină” sau „moleți” ca nutreț pentru paserile lor. MARIAN, INS. 72, cf. 67. Baba, chemată să descînte, . . prinde 3 viermușori galbeni-lunguieți, ce se numesc moleți. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 97, cf. CANDREA, F. 227, 317, H I 7, V 103, VI 35, IX 473, XVIII 42, PĂSCULESCU, L.P.120, 360,MAT. . FOLK. 645, CIAUȘANU, GL., ALR I 1 399/805. 2. (Popular; mai ales la pl.; și în sintagma de moleți) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. De moleți suferă copiii mititei. GRIGORIU-RIGO, M. P. I,109. Dacă un copil mititel are nasul uscat. . . și are mereu vărsături, suferă de „moleți”. CANDREA, F. 227. Moletele. . . se năstimește în copii din deochiturile strigoilor și moroilor. MARIAN, ap. CADE. Cînd copilul are de moleți, are nasul uscat. ȘEZ. IV, 27. Descîntec de moleti. MAT. FOLK. 645. Să-i descîntăm de molet. ALR I 1 399/805. 3. (Entom.; regional) Cîinele-babei (Oniscus asellus) (Sălcioara-București). ALR SN II h 537/928.4. (Entom.; regional) Băligar (Geotrupes stercorarius) (Balș). ALR SN III h 750/876. 5. (Entom.; Ban., Olt.) Molie (1) (Tinea). Cf. ALR I 1 764/5, 12, 798, 805, 810, 874, ALR II 6 538/848. – Pl.: moleti. - Și: (regional) molétă s. f. ALR I 1 764/840. – Din bg. молец.
38. [DLR] MOLÉTE2 s. m., s. n. I. S. m. (Iht.; Olt.) Molan1 (2) (Nemachilus barbatulus). Cf. ANTIPA, F. I. 198, ATILA, P. 199, BĂCESCU, P. 131. II. S. m. (Bot.) 1. (Ban., Olt., sud-vestul Transilv.) Numele mai multor specii de conifere: a) pin (Pinus). Cf. ALR I 1 949/815, 839; b) jep (Pinus pumilio). Cf. ALR SN III h 626; c) zadă (Larix decidua). Cf. ALR II 6 336/2; d) brad (Abies). Cf. GR. BĂN. 87, ALR I 1 950/1, 840, ALR II 6 385/2, 29, 836; e) molid (1) (Picea excelsa). Cf. H XVII 19, XVIII 183; f) ienupăr-pitic (Juniperus nana). Cf. PANȚU, PL. 182. În Dămăcuș sînt și poieni cu livezi mari. Acuma le-au plîntat societatea cu moleți. LIUBA-IANA, M. 55. [Uși] din scînduri de brad sau de pini și din moleți. CHEST. II 152/8. 2. (Regional, la pl.) Brădet (Secășeni-Oravița). ALR SN II h 402/29. III. S. n. (Mai ales la pl.; și în sintagmele molete tendinos. ENC. VET. 25, molete articular) Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului. Acest lichid. . . se arată în afară prin niște gîlci moi, care poartă numele. . . de molet articular cînd se ivește la încheietura gleznei. ENC. VET. 23. – Pl.: (I, II) moleți, (III) molete. - Și: molét s. n. – Moale1 + suf. -ete.
39. [DLR] MOLÉTE3 subst. (Argotic) Vin. Cf. BARONZI, L. 149, DR. XI, 143, BL II, 173, BUL. FIL. II, 277. – Din țig. molete.
40. [DLR] MOLEÁȚĂ s. f. 1. (Învechit) Moleșeală (1). Cf. LB. [Căldurile] aduc pe om într-un fel de moleță foarte plăcută. DACIA LIT. 261/20. 2. (Regional) Obiect, lucru moale1 (Sereca-Orăștie). MAT. DIALECT., I, 262. ♦ S p e c. Rocă moale1, care se sparge ușor. GL. V. J. 3. (Regional) Numele unei plane nedefinite mai de aproape. CDDDE. – Pl.: molețe. – Și: (învechit) moléță s. f., (regional) moléț (com. PAȘCA) s. n. – Moale1 + suf. -eață.
41. [DLR] MOLÉT s. n. v. molete2.
42. [DLR] MOLÉTĂ2 s. f. v. molete1.
43. [DLR] MOLÉTĂ1 s. f. 1. Roată cu diametru mare, cu șanț periferic, care este folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor funiculare în instalațiile de transport ale unei mine1. Moletele sînt folosite în instalațiile de extracție și în instalațiile de transport cu cablu funicular. LTR2. 2. Unealtă metalică în formă de rotiță cu muchia zimțată, folosită pentru a imprima, pe suprafața unei piese, striuri, zimți, desene etc.; randalină. Moletele gravate sau striate, numite și randaline, trebuie să aibă stratul periferic cu duritate mare. LTR2. – Pl.: molete. – Din fr. molette, germ. Molette.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL