1. [MDA2] moleață sf [At: DACIA LIT. 261/20 / V: (înv) ~eță, (reg) moleț sn / Pl: ~țe / E: moale1 + -eață] 1 (Înv) Moleșeală (1). 2 (Reg) Obiect, lucru moale1. 3 (Spc) Rocă moale1, care se sparge ușor. 4 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
2. [MDA2] moleț sn vz moleață
3. [MDA2] moleță sf vz moleață
4. [DGS] moleață s.f. (înv.) 1 (med., med. vet.) v. Atonie. Flaciditate. Moleșeală. Sfârșeală. Slăbiciune. 2 v. Langoare. Lâncezeală. Lâncezire. Moleșeală. Moleșire. Toropeală. Toropire.
5. [DAR] moleață, molețe, s.f. (înv.) 1. moleșeală. 2. lucru moale. 3. nume de plantă.
6. [DLR] MOLEÁȚĂ s. f. 1. (Învechit) Moleșeală (1). Cf. LB. [Căldurile] aduc pe om într-un fel de moleță foarte plăcută. DACIA LIT. 261/20. 2. (Regional) Obiect, lucru moale1 (Sereca-Orăștie). MAT. DIALECT., I, 262. ♦ S p e c. Rocă moale1, care se sparge ușor. GL. V. J. 3. (Regional) Numele unei plane nedefinite mai de aproape. CDDDE. – Pl.: molețe. – Și: (învechit) moléță s. f., (regional) moléț (com. PAȘCA) s. n. – Moale1 + suf. -eață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL