1. [MDA2] moiști vrim [At: CIAUȘANU, V. 180 / Pzi: 3 ~ștește / E: moiște] (Olt) A se moina.
2. [MDA2] moiște [At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII, 75 / A și: moiște / P: mo-i~ / V: (reg) moli~ / Pl: ~ti / E: moale1 + -ște] 1-3 sf (Reg) Moină1 (1, 5-6). 4 a Moinos (1). 5 sf (Atm; Ban) Tâmplă. 6 sf (Ban) Creștet al capului.
3. [MDA2] moliște2 sf vz moiște
4. [DLRLC] MOIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72.
5. [DLRM] MOIȘTE s. f. (Rar) Moină (1). – Din *moi (< lat. *mollius) + suf. -iște.
6. [Scriban] moíște f. (d. a se muĭa). Trans. Moĭnă (timp).
7. [DGS] moiști vb. IV. refl. impers., intr. impers. (meteor.; reg.) v. Moina.
8. [DGS] moiște s.f. (reg.) I (meteor.) v. Moină. II (anat.) 1 (la membrele posterioare ale animalelor patrupede) v. Coapsă. 2 v. Tâmplă1.
9. [DLR] MOIȘTÍ vb. IV. R e f l. i m p e r s. (Prin nord-estul Olt.) A se moina. Cf. CIAUȘANU, V. 180. – Pronunțat: mo-i-. - Prez. ind. pers. 3: moiștește. – V. moiște.
10. [DLR] MOIȘTE s. f. 1. (Regional) Moină1 (1). Lumina lunii cîndu-i cu pîntecele în jos și cu coarnele la deal, urmează moiște (a. 1774). IORGA, S. D. XIII, 75. Era moiște și sătenii, vrînd-nevrînd, trebuiau să-și cumpere opinci. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 72. TI. Cînd se îngînă cocoșii des, fac a moiște. PRIBEAGUL, P. R. 113, cf. H XVII 14. Era o moiște afară și ulițele pline de glod. Com. din BÎLCA-RĂDĂUȚI, cf. com. din ORAVIȚĂ, ALR I 1228/35, 156, 582. ♦ (Adjectival) Moinos (1). Vreme moiștŝe. L. COSTIN, GR. BĂN. 139. 2. (Transilv.) Moină1 (2). Cf. LB. 3. (Regional) Moină1 (3). Cf. H X 499, CHEST. IV 124/177 a. 4. (Anat.; prin Ban.) Tîmplă. Cf. CANDREA, F. 41, L. COSTIN, GR. BĂN. 139. 5. (Prin Ban.) Creștet (al capului). Cf. CANDREA, F. 41. – Accentuat și: moíște. ALR I 1 228/35. – Pronunțat: mo-i-. - Pl.: moiști. - Și: (regional) moliște s. f. GLOSAR REG. – Moale1 + suf. -iște.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL