1. [MDA2] mohoriu, ~ie a [At: DDRF / V (reg) muhur~ / Pl: ~ii / E: mohor2 + -iu] 1 (Rar) De un roșu-închis Vz mohorât (1). 2 (Mol; d. părul cailor; îf muhuriu) De culoare castanie-închisă. 3 (D. cai) Care are culoarea mohorie (2) Si: murg.
2. [MDA2] muhuriu, ~ie a vz mohoriu
3. [DOOM 3] mohoriu (rar) adj. m., f. mohorie; pl. m. și f. mohorii
4. [DOOM 2] mohoriu (rar) adj. m., f. mohorie; pl. m. și f. mohorii
5. [DAR] mohoriu, mohorie, mohorii, adj. (reg.) roșu-închis; castaniu-închis; murg.
6. [DLR] MOHORIU, -ÍE adj. 1. (Rar) De un roșu-închis. V. m o h o r î t (1). Cf. DDRF. 2. (Prin Mold.; în forma muhuriu; despre părul cailor) De culoare castanie-închisă ; (despre cai) care are această culoare. murg. Cf. H I 20, ALR I 1 491/387. - Pl.: mohorii. – Și: (regional) muhuriu, -ie adj. – Mohor2 + suf. -iu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL