1. [DEX '09] MOHOREALĂ, mohoreli, s. f. Starea omului mohorât; posomoreală, tristețe. – Mohorî + suf. -eală.
2. [MDA2] mohoreală sf [At: STANCU, R. A. IV, 208 / V: ~rală / E: mohora + -eală] Stare a celui mohorât (8) Si: posomoreală, tristețe.
3. [MDA2] mohorală sf vz mohoreală
4. [DOOM 3] mohoreală s. f., g.-d. art. mohorelii; pl. mohoreli
5. [DOOM 2] !mohoreală s. f., g.-d. art. mohorelii; pl. mohoreli
6. [DGS] mohoreală s.f. dezolare, indispoziție, întristare, mâhnire, posomoreală, tristețe, <rar> posăceală, <înv.> dezolație, morozitate, <fig.> înnegurare, înnorare, întuneric, mocneală, nor. Văzându-i mohoreala de pe chip, încerca s-o înveselească.
7. [DLR] MOHOREALĂ s. f. Starea celui mohorît (3); posomoreală, tristețe. Îl cuprinse mohorala. Vizita. . ., incidentul penibil care avusese loc pe neașteptate, îl indispuseseră. STANCU, R. A. IV, 208. Peste fața puternică, lată, a lui Varga, se lasă o umbră de mohoreală. CONTEMP. 1954, nr. 394, 4/2. – Și: mohorálă s. f. – Mohorî + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL