1. [MDA2] mogândă sf vz mohoandă
2. [MDA2] mahoandă sf vz mohoandă
3. [MDA2] moandă sf vz mohoandă
4. [MDA2] moandră sf vz mohoandă
5. [MDA2] moantă sf vz mohoandă
6. [MDA2] mogoandă sf vz mohoandă
7. [MDA2] mohandă sf vz mohoandă
8. [MDA2] mohoandă sf [At: LB / V: ~ha~, mogo~, mogân~, moa~, moandră, moantă, mah~ / Pl: ~de / E: nct] 1 (Trs, Ban) Momâie (7). 2 Trs; dep) Femeie lipsită de putere sau neîndemânatică, proastă Vz mohoi, mohonie. 3 (Reg; îf moandră; pbl) Femeie nesociabilă.
9. [Șăineanu, ed. VI] mohoandă f. Tr. femeie proastă din născare. [Origină necunoscută].
10. [Scriban] mogîndă (Trans.) f., pl. e, mogîndeáță, mogîld- și mogîrd- f., pl. ețe (ca și măgădan, mogîldan, mocîrțan. Cp. și cu ung. magandok, maganc, solitar, sihastru). Fam. Matahală, momîĭe, monstru cu forme confuze (ca pin întuneric orĭ de departe). – În nord măgăĭáță, măguĭáță (pl. ĭețe), mohondeață; la Agîrb. Int. 114, mohîndeață. Și măhúĭe, stahie.
11. [Scriban] mohoándă f., pl. e (var. din mogîndă). Trans. Femeĭe proastă.
12. [DAR] mohoandă, mohoande, s.f. (reg.) femeie proastă.
13. [DLR] MAHOANDĂ s. f. v. mohoandă.
14. [DLR] MOGÎNDĂ s. f. v. mohoandă.
15. [DLR] MOHOÁNDĂ s. f. 1. (Prin Transilv., Ban.) Momîie (3). Cf. LB. Luni dimineața pleacă prin sat ospețănii cu țurca (ceva mohandă de lemn de s-adună copiii ca la comedie). A II 12. 2. (Transilv.) Epitet dat unei femei lipsite de putere sau neîndemânatice, proaste, toante. V. m o h o i, m o h o n i e. Deodată auzi două bătăi discrete în ușă, care-l deșteptară de-a binelea. „O fi bătrînă mohoandă”, își zise. BENIUC, M. C. I, 412, cf. id. V. CUC, 40, GR. S, VI, 240. Bate-mâ, Doamne, cu joarda, Nu mă bate cu mohoanda ! VICIU, GL. O mohoandă mare, proastă. ALR II 3 670/95. O mohoandă de muiete. ib. 3 670/279, cf. MAT. DIALECT, I, 81, LEXIC REG. 117. ♦ (Regional; în forma moandră) Femeie „dosnică” (Bonț-Gherla). Cf. PAȘCA, GL. – Pl.: mohoande. - Și: mohándă, mogoándă (CIHAC, II, 516, PASCU, C. 64), mogîndă (SCRIBAN, D.), moándă (ȘEZ. III, 71), moăndră, moántă (LEXIC REG. 117), mahoándă s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m o g î l d e a ț ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL