1. [MDA2] mofluzlâc sn [At: GT (1839), 602/21 / V: ~luc, ~zâc, muf~ / Pl: ~uri / E: tc müflüslük] (Înv) 1 Faliment. 2 (Îs) ~ mincinos Faliment fraudulos.
2. [Șăineanu, ed. VI] mofluzlâc n. faliment: a făcut mofluzlâc mincinos CAR. [Turc. MUFLUZLYK].
3. [MDA2] mofluzâc sn vz mofluzlâc
4. [MDA2] mofluzluc sn vz mofluzlâc
5. [Scriban] mo- și mufluzíe f. (d. mufluz). Starea celuĭ mufluz. – Vechĭ -zlîc și -zlúc, pl. urĭ (turc. -luk).
6. [DGS] mofluzlâc s.n. (fin.; înv.) 1 v. Bancrută. Crah. Faliment. 2 mofluzlâc mincinos v. Faliment fraudulos.
7. [DLR] MOFLUZLÎC s. n. (Învechit) Faliment. Socotindu-să toate falimentele (mofluzîcuri) ieșite de ianuarie până acum singur în Paris s-au întîmplat de aceste 195. GT. (1839), 602/21, cf. CADE. Mofluzlîc mincinos = faliment fraudulos, v. f r a u d u l o s. A făcut mofluzluc mincinos și m-a lăsat pe drumuri. FILIMON, O. I, 267. – Pl.: mofluzlîcuri. – Și: mofluzlúc, mofluzîc, muîluzlîc (POLIZU, PONTBRIANT, D.) s. m. – Din tc. müflüslük.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL