1. [DEX '09] MOCĂIALĂ, mocăieli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.
2. [MDA2] mocăială sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: mocăi + -eală] 1 (Pfm) Activitate desfășurată încet, fără spor Si: mocăire (1), mocăitură (1). 2 (Pfm) Pierdere de vreme făcând nimicuri Si: mocăire (2), mocăitură (2). 3 (Reg) Umblet încet Si: mocăire (3). 4-5 (Reg) Dare din cap în semn (de aprobare sau) de dezaprobare Si: mocăire (4-5). 6 Mocnire a focului Si: mocăire (6). 7 (Reg) Moțăire.
3. [DEX '98] MOCĂIALĂ, mocăieli, s. f. Faptul de a (se) mocăi. [Pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.
4. [DLRLC] MOCĂIALĂ s. f. Faptul de a se mocăi.
5. [DOOM 3] mocăială (fam., pop.) s. f., g.-d. art. mocăielii; pl. mocăieli
6. [DOOM 2] mocăială (fam., pop.) s. f., g.-d. art. mocăielii; pl. mocăieli
7. [DGS] mocăială s.f. migăleală, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială2, <rar> mocăire, mocăitură, <pop. și fam.> câcâială, <pop.> tândăleală, tândălitură. A renunțat la ajutorul ei pentru că face totul cu mocăialâ.
8. [DLR] MOCĂIÁLĂ s. f. (Rar) Mocăire. Cf. COSTINESCU. -Pl.: mocăieli. – Mocăi + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL