1. [MDA2] moclină sf vz mocrină
2. [MDA2] mocrină sf [At: BUGNARIU, N. 262/83 / V: mocli~ / Pl: ? / E: ucr мокрина] (Trs; Mar) 1 Loc mocirlos pe care crește iarbă. 2 Baltă.
3. [DRAM 2021] moclínă, mocline, (mocrină), s.f. (reg.) Loc apătos, mlăștinos. – Din ucr. moklína (Papahagi, MDA).
4. [DRAM 2015] moclină, mocline, (mocrină), s.f. – (reg.) Loc apătos, mlăștinos. – Din ucr. moklína (Papahagi, MDA).
5. [DRAM] moclină, -e, (mocrină), s.f. – Loc apătos, mlăștinos. – Din ucr. moklína (Papahagi).
6. [DAR] mocrină s.f. (reg.) loc apătos, mocirlos.
7. [DRAM 2021] mocrínă, s.f. v. moclină.
8. [DLR] MOCLINĂ s. f. v. mocrină.
9. [DLR] MOCRÍNĂ s. f. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Loc apătos, mocirlos (BUGNARIU, N. 262/83, CHEST. II 73/261) pe care crește iarbă (T. PAPAHAGI, M. 226); baltă (com. din ZAGRA-NĂSĂUD). – Pl.:? – Și: moclínă s. f. T. PAPAHAGI, M. 226, GLOSAR REG. – Din ucr. мокрина.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL