1. [DEX '09] MLĂDIOR, -OARĂ, mlădiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui mlădiu. [Pr.: -di-or] – Mlădiu + suf. -ior.
2. [MDA2] mlădior, ~oară a [At: ALECSANDRI, P. P. 21 / P: ~di-or / Pl: ~i, ~oare / E: mlădiu + -ior] 1-2 (Pop; hip) Mlădiu (1, 3).
3. [DLRLC] MLĂDIOR, -OARĂ, mlădiori, -oare, adj. Diminutiv al lui mlădiu. Nu e floare pămînteancă Ca fetița ardeleancă! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trăstioară. ALECSANDRI, P. P. 301.
4. [DOOM 3] mlădior (pop.) (desp. -di-or) adj. m., pl. mlădiori; f. mlădioară, pl. mlădioare
5. [DOOM 2] mlădior (pop.) (-di-or) adj. m., pl. mlădiori; f. mlădioară, pl. mlădioare
6. [DLR] MLĂDIOR, -OÁRĂ adj. (Popular) Diminutiv al lui m l ă d i u. 1. Cf. m l ă d i u (1). O viișoarâ înflorită, mlădioară, Ce din zori și pînă-n seară Pe biserică s-a-ntins Și cu bradul s-au coprins ! ALECSANDRI, P. P. 21. 2. Cf. m l ă d i u (2). Nu e floare pămînteancă Ca fetița ardeleancă ! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trăstioarâ. ALECSANDRI, P. P. 301. – Pronunțat: -di-or. - Pl.: mlădiori, -oare. – Mlădiu + suf. -ior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL