1. [MDA2] mlat [At: CORESI, ap. DHLR II, 515 / V: malată sf, malotă sf, mălată sf, mălătău, mlad, mleac, mleat (Pl: mlaturi), mleaț / Pl: nct / E: cf slv млато, mg maláta] 1 sn (Îvr) Amestecătură de mai multe materii, în stare moale, aproape lichidă. 2 s (Spc) Hrană pentru pui făcută din mălai cu apă rece. 3 s (Reg) Cocă subțire din făină de grâu, cu care se lipește hârtia Si: (reg) pap. 4 s (Trs; lpl, îf mleaturi) Lucruri fără preț, mărunțișuri, hârburi. 5 s (Reg; îf mleat) Om molâu, greoi, care se mișcă încet. 6 sf (îvr, îf mălată) Malț. 7 sn (Reg; csc, îf mălătău) Cereale încolțite din care se prepară rachiu. 8 sf (Îvr; îf mălată; mpl) Reziduuri de la stoarcerea strugurilor Si: tescovină.
2. [MDA2] malată sf vz mlat
3. [MDA2] malotă sf vz mlat
4. [MDA2] mălată2 sf vz mlat
5. [MDA2] mlad sn vz mlat
6. [MDA2] mleac sn vz mlat
7. [MDA2] mleat sn vz mlat
8. [MDA2] mleaț sn vz mlat
9. [DGS] mlat s.n. (reg.) 1 (culin.) v. Terci. 2 v. Cocă1. Lipici. Pap.
10. [DGS] mălată s.f. 1 (vit.; înv. și reg.) v. Tescovină. 2 (culin.; înv.) v. Mămăligă.
11. [DAR] mlat s.n. (înv., reg.) 1. amestec de materii, moale către lichid. 2. lucruri fără preț. 3. malț. 4. reziduuri de struguri; tescovină.
12. [DLR] MLAT subst. I. S. n. 1. (Învechit și regional) Amestecătură de mai multe materii, în stare moale, aproape lichidă, terci; s p e c. hrană pentru pui făcută din mălai cu apă rece. Mlatul ce mînca porcii. CORESI, ap. DHLR II, 515. Aluatul de pîne necopt bine e ca mliatul (moale). Com. LIUBA. A dumicat în strachina cu lapte prea multă mămăligă, așa că s-a făcut mleac, terci, de ți-e silă să mai mănînci. I. CR. V, 280. Faše mliaț [la pui]. DR. VII, 74, cf. TODORAN, GL., L. ROM. 1959, nr. 6, 52. ♦ (Regional) Cocă subțire din făină de grîu, cu care se lipește hîrtia; pap (Boureni-Băilești). Cf. LEXIC REG. 30. 2. (Prin sudul Transilv.; la pl., în forma mleaturi) Lucruri fără preț, mărunțișuri, hîrburi. DENSUSIANU, Ț. H. 325. 3. (Regional; în forma mleat) Epitet pentru un om moale, greoi, care se mișcă încet (Suseni -Tîrgu Jiu). LEXIC REG. 46. II. 1. S. f. (Învechit și regional, în forma mălată) Malț. Cf. LB, POLIZU, CIHAC, II, 513, DDRF, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W., DR. IV, 813. 2. S. n. (Regional; cu sens colectiv, în forma mălătău) Cereale încolțite din care se prepară rachiu (Mihăileni-Miercurea Ciuc). ALR II 6 351/574. 3. S. f. (Învechit și regional, în forma mălată; de obicei la pl.) Reziduuri de la stoarcerea strugurilor; tescovină. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, ALR I 1 719/95, 308, ALR II 6 347/235. Mălat'e de struguri. ALR SN I h 237/235, cf. ALRM SN I h 160. – Și: mlad (BUDAI-DELEANU, LEX., ALR I 1 719/308), mleat (TODORAN, GL., L. ROM. 1 959, nr. 6, 52, LEXIC REG. 46; pl. mleaturi), mleaț, mleac s. n., mălátă, malátă (LM, DDRF, ALEXI, W.), malótă (DDRF) s. f., mălătău subst. – Din slav. (cf. slovacul m l a t o). – Mălată < magh. maláta.
13. [DLR] MALÁTĂ s. f. v. mlat.
14. [DLR] MALÓTĂ s. f. v. mlat.
15. [DLR] MĂLÁTĂ2 s. f. v. mlat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL