1. [DEX '09] MIȘMAȘ, mișmașuri, s. n. (Fam.) 1. Amestec de elemente eterogene; spec. amestec de băuturi. 2. Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învârteală. – Din germ. Mischmasch.
2. [MDA2] mișmaș sn [At: CARAGIALE, O. II, 164 / V: (rar) ~miș / Pl: ~uri / E: ger Mischmasch] 1 (Rar) Amestec eterogen Si: amestecătură, (liv) mixtură. 2 (Spc) Amestec de băuturi Vz carcalete. 3 (Lpl) Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie Cf învârteală. 4 (Lpl) Afirmații neadevărate.
3. [DLRLC] MIȘMAȘ, mișmașuri, s. n. (Familiar) Vin amestecat cu apă minerală sau gazoasă, șpriț. Iau aperitive, țuică, mastică, pelin, mișmaș. CARAGIALE, O. II 313. ◊ Fig. Amestecătură, talmeș-balmeș. Ce fel de mișmaș este dar poreclita nuvelă? GHEREA, ST. CR. I 187.
4. [DN] MIȘMAȘ s.n. (Fam.) Vin amestecat cu apă minerală sau cu apă gazoasă; șpriț. ♦ (Fig.) Afacere necinstită, bazată pe înșelătorie; învîrteală; amestecătură, încurcătură. [< germ. Mischmasch].
5. [MDN '00] MIȘMAȘ s. n. 1. (fam.) vin amestecat cu apă minerală sau gazoasă; șpriț. 2. (pl.) afacere, combinație necinstită; învârteală. ◊ vorbe, afirmații scornite. (< germ. Mischmasch)
6. [Șăineanu, ed. VI] mișmaș n. vin amestecat cu gazoasă sau cu ape minerale: mastică, pelin, mișmaș CAR. [Nemț. MISCHMASCH, amestec, termen introdus de chelnerii austriaci].
7. [Scriban] mișmáș n., pl. urĭ (germ. mischmasch). Spriț.
8. [MDA2] mișmiș sn vz mișmaș
9. [DOOM 3] mișmaș (fam.) s. n., pl. mișmașuri
10. [DOOM 2] mișmaș (fam.) s. n., pl. mișmașuri
11. [DER] mișmaș (mișmașuri), s. n. – 1. Talmeș-balmeș, bălmăjeală, amestecătură. – 2. Vin amestecat cu sifon. Germ. Mischmasch (Tiktin).
12. [Argou] mișmaș, mișmașuri s. n. 1. amestec de lucruri eterogene, amestec de băuturi 2. v. matrapazlâc
13. [DGS] mișmaș s.n. (fam.) 1 v. Amestecătură. Încâlceală. Încâlcire. Încâlcitură. Încurcătură. Mixtură. 2 v. Afacere. Speculație. 3 v. Șpriț1.
14. [DLR] MIȘMAȘ s. n. (Rar) 1. Amestec de elemente eterogene, amestecătură, (livresc) mixtură; s p e c. amestec de băuturi (v. c a r c a l e t e). Iau aperitive, țuică, mastică, pelin, mișmaș. CARAGIALE, O. II, 164. În bucățele, Sticle, ulcele, Poftim mișmaș ! GORUN, F. 108. ◊ (Cu sens depreciativ) Apoi ce harababură e nuvela aceasta? Legendă, nu-i; cum cred țăranii lucrurile, nu-i. . . Ce fel de mișmaș este dar poreclita nuvelă? GHEREA, ST. CR. I, 187. 2. (Mai ales la pl.) Afacere, combinație necinstită, bazată pe înșelătorie; învîrteală. Cît le sînt oamenii la putere, își încropesc din mișmișuri o stare să le ajungă pentru vremea de opoziție. PAS, L. I, 195, cf. II, 8. Nu-mi umbla mie cu mișmașuri, CV 1 951, nr. 9-10, 44.** Vorbe, afirmații neadevărate, scornite.. Asta n-o mai cred. Iar ai început să spui tot felul de mișmașuri. MAT. DIALECT, I, 181. – Pl.: mișmașuri. - Și: (rar) mișmiș s.n. – Din germ. Mischmasch.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL