1. [MDA2] mișeniță sf [At: CIHAC, II, 198 / Pl: ~țe / E: rs мешаница „amestecătură” Cf ucr мешаница] (Reg) Loc în care se află o mulțime sărăcăcioasă în dezordine Si: adunătură, furnicar.
2. [DLRLC] MIȘENIȚĂ, mișenițe, s. f. (Regional) Mulțime mare de oameni sau de animale care se mișcă neîncetat, ca într-un furnicar.
3. [DLRM] MIȘENIȚĂ, mișenițe, s. f. (Reg.) Mulțime (de oameni, de animale) care se agită în toate părțile; furnicar. – Din mișină2 + suf. -iță.
4. [DAR] mișeniță, mișenițe, s.f. (reg.) amestec de oameni.
5. [DLR] MÍȘENIȚĂ s. f. (Regional) Loc în care mișună o mulțime în dezordine; amestec de oameni, adunătură. V. f u r n i c a r. Cf. CIHAC, II, 198, GHEȚIE, R. M. 264, BARCIANU. Sulina, acea mișăniță de aventurări din tot orientul. ap. TDRG, cf. ALEXI, W. - Pl.: mișenițe. – Din rus. мешаница „amestecătură”. Cf. ucr. мішаница.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL