1. [DEX '09] MIȘELIE, mișelii, s. f. 1. Caracter specific omului mișel (1); faptă, purtare, atitudine de om mișel (1); ticăloșie, mârșăvie, infamie. 2. (Înv.) Sărăcie, mizerie. – Mișel + suf. -ie.
2. [MDA2] mișelie sf [At: CORESI, EV. 370 / V: (reg) ~șul~ / Pl: ~ii / E: mișel + -ie] 1 (Înv) Mizerie (1). 2 Necaz. 3 Caracter al celui mișel (22) Si: josnicie, mârșăvie, mișelință, ticăloșie. 4 Lașitate. 5 Năzbâtie. 6 (Reg) Vreme urâtă, geroasă sau ploioasă. 7 (Reg) Noroi amestecat cu zăpadă. 8 (Reg) Drum de țară neamenajat Si: șleau. 9 (Olt, îf. mișulie) Boală venerică.
3. [DLRLC] MIȘELIE, mișelii, s. f. 1. Faptă, purtare, atitudine de mișel (1); ticăloșie, mîrșăvie, lașitate. O singură clipă de curaj general ar pune capăt tuturor mișeliilor! REBREANU, P. S. 53 Pe femeia pusă-n lanțuri n-o ucizi. că-i mișelie! COȘBUC, P. I 121. N-au dorință să aflu mișeliile... a astfel de oameni. GHICA, A. 492. 2. (Învechit și arhaizant) Sărăcie, mizerie. Rînduri după rînduri de oameni, în sute de ani, se perindă în mișelie și neștiință. SADOVEANU, P. M. 154.
4. [Șăineanu, ed. VI] mișelie f. 1. caracterul sau starea mișelului; 2. faptă de mișel.
5. [Scriban] mișelíe f. (d. mișel). Vechĭ. Sărăcie. Azĭ. Caracteru de a fi mișel. Faptă de mișel.
6. [MDA2] mișulie sf vz mișelie
7. [DOOM 3] mișelie s. f., art. mișelia, g.-d. art. mișeliei; pl. mișelii, art. mișeliile (desp. -li-i-)
8. [DOOM 2] mișelie s. f., art. mișelia, g.-d. art. mișeliei; pl. mișelii, art. mișeliile
9. [DGS] mișelie s.f. 1 abjecție, abominație, fărădelege, infamie, josnicie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păcătoșenie, păcătoșie, sceleratețe, scelerație, ticăloșenie, ticăloșie, turpiditate, turpitudine, <livr. > ignominie, indignitate, <înv. și pop.> rău, urgie, <pop. și fam.> blestemăție, parșivenie, <pop.> becisnicie, <reg.> mârșăvenie, <înv.> bazaconie, blestemăciune, diavolie, mișelătate, nebunie, neștiință, neștiut1, neștiutură, păcătuință, păgânătate, păgânie, răutate, verigășie, <fran.; rar> platitudine, <fran.; înv.> vilenie, <turc.; înv.> răzilet, <fig.> murdărie, <fig.; pop.> scârnăvie, spurcăciune, <fig.; înv. și reg.> tină, <fig.; înv.> necurat, necurăție, necurățire, nimicire. Pentru bani este capabil de orice mișelie. 2 (înv.) v. Deșertăciune. Inutilitate. Nimic. Nimicnicie. Vanitate. Zădărnicie. 3 (înv.) v. Lipsă. Mizerie. Nevoie. Penurie. Privațiune. Sărăcie.
10. [DLR] MIȘELIE s. f. 1. (Învechit) Mizerie (1). întru sărăcie și în nesănătate și în mișelie știindu-l pre el. CORESI, EV. 370. Atît pin sate și pin politii nu vede nici aude cineva decît foame și mișelie. AR (1829), 2322/43. Pe aici, pe la noi, mișălie foarte mare. . . norodu s-au spăimîntat, fug oamenii (a. 1 831). IORGA, S. D. I 212. Poporul acesta merită să se ridice din mișelie. SADOVEANU, A. L. 163. Rînduri după rînduri de oameni, în sute de ani, se perindă în mișelie și neștiință. id. P. M. 154. ♦ F i g. Nimicnicie. Mișelia lumii aceștia atîta cu vreamea lucrurile strămuta cît ceale ce unii odată cu mînule le apipăia. . . aceleași acmu, alții auzindu-le, în loc de basnă și de minciună a fi să le ție. CANTEMIR, IST. 93. ♦ Necaz; pacoste. Nic[e] vor munci de foame, nic[e] de seate, nic[e] altă mișelie. COD. TOD. 218. 2. Caracter al celui mișel (I 6), josnicie, mîrșăvie, lașitate; p. e x t. faptă mișelească, ticăloșie, infamie. N-am dorință să aflu mișeliile și înjurăturile a astfel de oameni. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 492. Acesta fu începutul necurmatelor războaie. .. . stîrnite din ambiția lui Ștefan și mișelia lui Radu. NEGRUZZI, S. I, 272. Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mișeliile. . . , ciocoiul își ridică măsea ipocriziei de la ochi. FILIMON, I, 98. Fie chiar o mișelie, nu-l dau din mînile mele ! ALECSANDRI, T. I, 299, cf. II, 183. Dar tot vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. II, 255. Pretutindeni erau cunoscute multe mișelii ce el făcuse, ODOBESCU, S. III, 234. Pe femeia pusă-n lanțuri n-o ucizi, că-i mișelie! CO;BUC, P. I, 121. Și nu o dată mi s-a întîmplat ca. . . atunci cînd zgomotul prozei și al mișeliilor amenința să mă cuprindă, să iau trenul și să mă îndrept spre tăcutul oraș moldovenesc. PETICĂ, O. 315. Toți au priceput că e o mișelie a diavolului, GALACTION, O. 75, Se ridicară oratori să arate că e o mișelie din partea noastră. BRĂESCU, A. 138. Atunci pricepu mișelia țigancei. RETEGANUL, P. II, 29, cf. GRAIUL, I. 448. ◊ Fig. Pornisem mînă-n mînă printre-a vieții mișelie. MACEDONSKI, O. I, 75. ♦ Năzbîtie, poznă. Aci chinuia mițele și cîinii, aci spărgea ferestrile. . . și alte mișelii făcînd. BĂRAC, T. 8/7. **(Regional) Vreme urîtă, geroasă sau ploioasă. Cf. PAMFILE, J. II, 154. ♦ (Regional) Noroi amestecat cu zăpadă; (regional) șleau, id. VĂZD. 169. 4. (Olt., în forma mișulie) Nume dat unor boli venerice. Cf. CANDREA, F. 222, CIAUȘANU, V. 179, PAȘCA, GL., ARH. OLT. XXI, 270. – Pl. mișelii. – Și: (4) mișulie s. f. - Mișel + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL