1. [MDA2] mișculanță sf [At: BENIUC, V. CUC. 14 / V: ~col~, ~colanție (Pl: ~colănții), ~cora~, ~coranție (Pl: ~corănții), ~ție, ~ura~ / Pl: ~țe / E: mg miskulancia] (Ban, Trs; mpl) 1 Șmecherie. 2 Poznă. 3 Glumă.
2. [MDA2] mișcolanță sf vz mișculanță
3. [MDA2] mișcolanție sf vz mișculanță
4. [MDA2] mișcoranță sf vz mișculanță
5. [MDA2] mișcoranție sf vz mișculanță
6. [MDA2] mișculanție sf vz mișculanță
7. [MDA2] mișcuranță sf vz mișculanță
8. [DGS] mișculanță s.f. (reg.) 1 v. Farsă. Festă. Ghidușie. Glumă. Păcăleală. Păcălitură. Poznă. Ștrengărie. 2 v. Abilitate. Artificiu. Stratagemă. Subterfugiu. Șiretenie1. Șiretlic. Șmecherie. Tertip. Truc. Viclenie. Vicleșug. Vulpenie.
9. [DLR] MIȘCULÁNȚĂ s. f. (Ban. și Transilv., mai ales la pl.) Șmecherie, înșelăciune; (cu sens atenuat) poznă, glumă. Să demascâm pe Colac cu mișcolănțiile lui. BENIUC, V. CUC. 14. Nu-mi plac mișcorănțiile. V. ROM. ianuarie 1960, 24, cf. REV. CRIT. III, 160. Să nu facă ceva mișcoranță. VICIU, S. GL. Lucrul ăsta-i cu multă mișcoranță. ib. Umblă numai cu mișculanțe. CV 1951, nr. 6, 27, cf. ib. 1 950, nr. 4, 34. Ăsta se ține de tot felul de mișcorănții. MAT. DIALECT. 181, cf. 80. - Pl.: mișculanțe. – Și: mișculánție (com. din BRAȘOV), mișcuránță (LEXIC REG. 9), mișcolănță (FRÎNCU-CANDREA, M. 103), mișcolánție (pl. mișcolănții), mișcoránță, mișcoránție (pl. mișcorănții) s. f. – Din magh. miskuláncia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL