1. [MDA2] mișcoti [At: SĂM. 1,215 / V: ~odi, mâsc~ / Pzi: ~otesc / E: mișca] 1-2 vir (Pop) A se mișca de colo până colo Si: a se foi. 3 vr (Trs, îf mâscoti) A se urni din loc. 4 vr (Trs; îf măscoti) A se forța.
2. [MDA2] mâscoti v vz mișcoti
3. [MDA2] mișcordi v vz mișcoti
4. [DAR] mișcoti, mișcotesc, vb. IV (reg.) a se mișca de colo-colo; a se urni; a se forța.
5. [DLR] MIȘCOTI vb. IV 1. I n t r a n z. și r e f l. (Popular) A se mișca de colo pînă colo; a se foi. Descopăr în sfîrșit, în grămada de bolovani, o pată neagră ce mișcotea. SĂM. I, 215. Nici nu luase seama la viermușul ce mișcodea la buturuga lui. CONV. LIT. XLIII, 1 149, Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 138, L. ROM. 1959, nr. 3, 66, ib. 1960, nr. 2, ♦ R e f l. (Prin Transilv.; în forma mîscoti) A se urni (din loc). CV 1950, nr. 4, 41. 2. R e f l. (Prin Transilv.; în forma mîscoti) A se forța, CABA, SĂL. 90. - Prez. ind.:mișcodesc. – Și: mișcodí, mîscoti vb. IV. - De la mișca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL