1. [DEX '09] MIZILIC, mizilicuri, s. n. (Fam.) Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mezelic s. n.] – Din tc. mezelik.
2. [MDA2] mizilic sn vz mezelic
3. [DEX '98] MIZILIC s. n. v. mezelic.
4. [Scriban] mizilíc, V. mezelic.
5. [DEX '09] MEZELIC s. n. v. mizilic.
6. [MDA2] mezelâc sn vz mezelic
7. [MDA2] mezelic sn [At: IST. AM. 30719 / V: (reg) ~chi, ~lâc, mizil~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc mezelik] 1 (Mpl) Gustare fină la începutul mesei. Si: aperitiv, (înv) mezel (1). 2 (Reg; mpl) Delicatese. 3 (Rar) Aromă. 4 Mâncare frugală. 5 (Fig) Lucru fără importanță sau care nu prezintă dificultăți Si: bagatelă, fleac. 6 (Reg) Semințe de dovleac sărate și prăjite. 7 (Mun) Boabe de porumb prăjite Si: floricele.
8. [DEX '98] MEZELIC, mezelicuri, s. n. Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mizilic s. n.] – Din tc. mezelik.
9. [DLRLC] MEZELIC, mezelicuri, s. n. (La pl. cu valoare de sg.) Gustare, aperitiv. După mezelic, onorata comisie de anchetă trecu în biroul arhimandritului. STĂNOIU, C. I. 103. Eu am mincat... Un mezelic de pastramă Cu un dumicat de pîine. PANN, P. V. I 17. ♦ (Rar) Delicatese, bunătăți. Are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39.
10. [Șăineanu, ed. VI] mezelic n. 1. mezea: mergi colea la băcan să-ți dea mezelicuri PANN; fig. nu vrea sumă însemnată, doar num’așa de mezelic CAR.; 2. semințe de dovleac prăjite (sens special Munteniei); 3. fig. dres, aromă: cel mai de gust mezelic a unei întâmplări AL. [Turc. MEZELIK].
11. [Scriban] mezelíc și (maĭ des) mizilíc n., pl. urĭ (turc. mezelik, de unde și ngr. mezelíki și bg. mezelik). Bucate ușoare și recĭ în ainte de cele grele și calde la masă, precum: masline, sardele, brînză, șuncă ș. a. (Se zice maĭ des mezelurĭ). Semințe de dovleac prăjite (Munt. vest). Grăunțe de popușoĭ explodate la foc care se vînd pe stradă (Munt. est, Mold. sud) și care se maĭ numesc și cocoșeĭ și floricele. Fig. Lucrurĭ (afacerĭ) ușoare: treaba asta-ĭ mezelic.
12. [DOOM 3] mizilic (fam.) s. n., pl. mizilicuri
13. [DOOM 2] !mizilic (fam.) s. n., pl. mizilicuri
14. [IVO-III] mezelic, -curi.
15. [DGS] mezelic s.n. I 1 (culin.) aperitiv, gustare, <livr.> hors-doeuvre, <rar> colațiune, <înv.> mâncărică, mezel, zacuscă. La începutul mesei au servit niște mezelicuri. 2 (mai ales la pl. mezelicuri; ind. alim.; rar) v. Aromat1. Condiment. Ingredient. Mirodenie. II fig. 1 bagatelă, fleac, nimic, <fig.> jucărie, spanac, <fig.; fam.> păpușă. Pentru el este un mezelic să repare un calculator. 2 (înv.) v. Picanterie.
16. [DLRLV] MEZELIC s.n. (Mold.) Gustare. Au luat și bucate, mezelicuri și băuturi. H 17792, 102r; cf. H 17792, 101v. Etimologie: tc. mezelik.
17. [DLR] MIZILÍC s. n. v. mezelic.
18. [DLR] MEZELÍC s. n. (Mai ales la pl.) 1. Gustare (fină) la începutul mesei; (învechit) mezel1 . Dîndu-le niște mezelicuri, i-au slobozit. IST. AM. 30r/19. Pe masă erau rînduite o mulțime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji. . . icre proaspete de morun .. . sardele muiate în untdelemn. . . Toate aceste mezelicuri erau așezate după o regulă militară. FILIMON, O. I, 186, cf. 187. Au zărit într-o cameră masa așezată și pe masă mezelicuri. LĂCUSTEANU, A. M. 94. Dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale, prăjituri și zaharicale. ODOBESCU, S. III, 39. Duduca Bălașa . . . scoase apoi felurite mezelicuri: limbi, mușchiu, salami, cutii cu sardele, cutii cu posmagi. GANE, N. II, 41. Ca gustare, înainte de prînz, porunci să li se aducă tot soiul de tăvi cu mezelicuri. CAMIL PETRESCU, O. II, 55. După mezelic, onorata comisie de anchetă trecu în biroul arhimandritului. STĂNOIU, C. I. 103. În curtea lui Ștefan Vodă, S-au strîns boierii la vorbă. . . Ștefan Vodă ce-mi grăia?: – Beți, boierași și mâncați. Mezelîc ce le făcea? Șeapte berbeci le tăia. PĂSCULESCU, L. P. 230. Cîte-o cafeluță da Și cîte un rom mai lua, Să-și mai dreagă inima. Și la masă le punea, Aci mezelic lua. id. ib. 235. ♦ (Regional) Bunătăți, delicatese. Totdeauna aduce cîte un sîn plin de coarne de mare, turte dulci, covrigi . . . Și astăzi încă ni-a adus o mulțime de mizilicuri de-acestea. MARIAN, T. 347. 2. (Rar) Dres, aromă. Cf. CADE. 3. Mîncare frugală. Din banii ce-i primeam în mînă seara, De-abia puteam gusta un mizilic. V. ROM. martie 1 954, 192. Am luat un mezelichi de dimineață, ALR I 757/792, cf. ALR II 4 050/705, 728, 4 051/728, 928, 4 053/728. ◊ (Ca epitet precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”, sugerînd cantitatea mică) Eu am mîncat ce să cheamă Un mezelic de pastramă, Cu un dumicat de pîine. PANN, P. V. I, 171/14. ♦ F i g. Lucru fără importanță sau care nu prezintă dificultăți; fleac, bagatelă. Treaba asta-i mezelic. SCRIBAN, D. 4. (Regional) Semințe de dovleac sărate și prăjite. Cf. CADE. ♦ (Munt.) Boabe de porumb prăjite; floricele. Cf. TDRG. – Pl.: mezelicuri și (rar) mezelice (ALR I 757/735). – Și: (regional) mezelichi, mezelîc, mizilic s. n. – Din tc. mezelik.
19. [DLR] MEZELÎC s. n. v. mezelic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL