1. [MDA2] mitroacă sf [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~ce / E: nct] 1 (Mol) Scripete format dintr- un butuc gros cu mânere la capete, cu ajutorul căruia se trage năvodul din apă Si: berbec, vârtej. 2 (Iht; reg) Mai multe specii de guvizi Si: (reg) mitrocar Vz pitroc (Gobins).
2. [DLRLC] MITROACĂ, mitroace, s. f. Piesă auxiliară a dubei de pescuit pe care se deapănă năvodul (cînd acesta e scos din apă).
3. [Șăineanu, ed. VI] mitroacă f. Zool. guvidie. [Cf. mitră: capul peștelui e foarte mare și turtit].
4. [DOOM 3] mitroacă (reg.) (desp. mi-troa-) s. f., g.-d. art. mitroacei; pl. mitroace
5. [DOOM 2] mitroacă (reg.) (mi-troa-) s. f., g.-d. art. mitroacei; pl. mitroace
6. [DGS] mitroacă s.f. (reg.) 1 (pesc.) v. Baran. Berbec. Vârtej. 2 (iht.) v. Zglăvoacă (v. zglâvoc) (Gobius kessleri).
7. [DLR] MITROACĂ s. f. 1. (Prin sudul Mold.) Scripete format dintr-un butuc gros cu minere la capete, cu ajutorul căruia se trage năvodul din apă; vîrtej, berbec. Cf. ANTIPA, P. 468. 2. (Regional) Nume dat mai multor specii de guvizi; (regional) mitrocar (Gobius). V. p i t r o c. Cf. ANTIPA, P. 468, id. F. I. 67, ATILA, P. 357, BĂCESCU, P. 113. - Pl.: mitroace. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL