1. [DEX '09] MITOMANIE s. f. Boală mintală caracterizată prin nevoia patologică a unor persoane de a altera adevărul, de a fabula, de a inventa povești care le avantajează; p. gener. mania de a minți. – Din fr. mythomanie.
2. [MDA2] mitomanie sf [At: V. ROM. ianuarie 1957, 173 / Pl: ~ii / E: fr mythomanie] Boală psihică ce se manifestă prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate.
3. [DEX '98] MITOMANIE s. f. Boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate; p. gener. mania de a minți. – Din fr. mythomanie.
4. [DN] MITOMANIE s.f. (Med.) Manie caracterizată prin tendința maladivă de a denatura adevărul, de a minți; (p. ext.) mania de a minți. [< fr. mythomanie, cf. gr. mythos – mit, mania – nebunie].
5. [MDN '00] MITOMANIE s. f. tendință patologică de a fabula; mania de a minți. (< fr. mythomanie)
6. [DOOM 3] mitomanie s. f., art. mitomania, g.-d. mitomanii, art. mitomaniei
7. [DOOM 2] mitomanie s. f., art. mitomania, g.-d. mitomanii, art. mitomaniei
8. [DETS] MITO-2 „legendă, fabulație”. ◊ gr. mythos „povestire, legendă” > fr. mytho-, germ. id., engl. id. > rom. mito-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a miturilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., ansamblu de semne care au o anumită semnificație simbolică sau ideologică; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază geneza și evoluția miturilor; ~manie (v. -manie), s. f., formă de dezechilibru psihic, care se caracterizează prin tendința maladivă de a denatura adevărul.
9. [DE] MITOMANÍE (< fr.; gr. mythos „povestire, mit” + mania „manie”) s. f. Boală mintală caracterizată ca o tendință constituțională patologică a unor persoane de a altera adevărul, de a fabula, de a inventa minciuni și povești imaginare care îi descriu ca martori și de obicei într-o poziție avantajoasă. Termen introdus de medicul francez Ernest Dupré în 1905.
10. [DGS] mitomanie s.f. (psih.) confabulație, pseudologie. Mitomania se caracterizează prin tendința unei persoane de a denatura adevărul, de a inventa fapte, întâmplări imaginare.
11. [DLR] MITOMANIE s. f. (Rar) Boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate. Și-a plimbat mitomania pe străzile Bucureștilor. V. ROM. ianuarie 1 957, 173. - Din fr. mythomanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL