1. [DEX '09] MITOCANCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că.
2. [MDA2] mitocancă sf [At: TDRG / Pl: ~nce / E: mitocan + -că] Femeie grosolană, vulgară Si: bădărancă.
3. [DLRLC] MITOCANCĂ, mitocance, s. f. (Rar) Bădărancă, mojică; (în trecut) orășeancă de condiție socială modestă, cu maniere simple. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS, L. I 228.
4. [DOOM 3] mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance
5. [DOOM 2] mitocancă s. f., g.-d. art. mitocancei; pl. mitocance
6. [IVO-III] mitocancă, -ce.
7. [DGS] mitocancă s.f. bădărană (v. bădăran), bădărancă, grobiană (v. grobian), grobiancă, grosolană (v. grosolan), mârlancă, mojică (v. mojic), <pop. și fam.; deprec. sau peior.> cotârlă, mocârță, țoapă (v. țop2), țopârcă, țopârlancă, <fam.; deprec. sau peior.> mârlă2, țărancă1, <reg.> năvleagă (v. năvleg), <reg.; deprec. sau peior.> mocană, mocăniță, modârlă, necunoscătoare (v. necunoscător), târlă,<fig.> necioplită (v. necioplit), <arg.> martaloagă (v. martalog). Este un specimen de mitocancă parvenită.
8. [DLR] MITOCANCĂ s. f. Femeie grosolană, vulgară; bădărancă. Cf. TDRG. Cocoană cu hachițe, care, cînd nu-i merge după voie, uită că e boieroaică și se poartă ca mitocanca. PAS L. I, 228. - Pl. : mitocance. – Mitocan + suf: -că.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL