1. [DEX '09] MITITELUȚ, -Ă, mititeluți, -e, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț.
2. [MDA2] mititeluț, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: mititel + -uț] 1-36 (Nob; shp) Micșor (1-36).
3. [DEX '98] MITITELUȚ, -Ă, mititeluți, -țe, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uț.
4. [DLRLC] MITITELUȚ, -Ă, mititeluți, -e, adj. Diminutiv al lui mititel. Vai de mine n-am drăguțe Numai trei mititeluțe. ȘEZ. III 124.
5. [DOOM 3] mititeluț (pop.) adj. m., pl. mititeluți; f. mititeluță, pl. mititeluțe
6. [DOOM 2] mititeluț (pop.) adj. m., pl. mititeluți; f. mititeluță, pl. mititeluțe
7. [DLR] MITITELUȚ, -Ă adj. Diminutiv al lui m i t i t e l. !. Cf. m i t i t e l (I 1). Cf. POLIZU, DDRF. 2. Cf. m i t i t e l (I 5). Cf. JIPESCU, ap. GCR II, 258. L-au văzut șî pe Osman, iera un om mititeluț. GRAIUL, I, 435. 3. Cf. m i t i t e l (II). Vai de mine, n-am drăguțe, Numai trei mititeluțe. ȘEZ. III, 124. – Pl.: mititeluți, -e. – Mititel + suf. -uț. – Prez. ind.: mititesc. – V. mititel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL