1. [MDA2] misurcă [At: BIBLIA (1688), 3251/48 / V: mițu~, mițușcă / Pl: ~rce / E: pn misiurka, bg мисюрка] Coif purtat în vechime de războinicii egipteni Si: misirliu (3).
2. [Scriban] misúrcă f., pl. e (pol. misiurka, rus. misĭúrka, [adică „Egipteancă”], coĭf cu cozoroc. V. misirliŭ). Vechĭ. Coĭf cu cozoroc.
3. [MDA2] mițurcă sf vz misurcă
4. [MDA2] mițușcă sf vz misurcă
5. [DER] misurcă (-ci), s. f. – Coif. Pol. misiurka (Tiktin). Sec. XVII, înv.
6. [DLR] MISÚRCĂ s. f. Coif purtat în vechime de războinicii egipteni; misirliu (3). La sigeți fiierăle și la suliți le fac toate de aramă, iar mițusci și bîrneți și altile le fac toate de aur. HERODOT (1645), 88. Și au gătit. . . la toată putearea scuturi și sulițe și misurce și zale. BIBLIA (1688), 3251/48, cf. dr. III, 429. Pl.: misurce. - Și: mițúrcă (DR. III, 429), mițúșcă s. f. – Din pol. misiurka, bulg. мисюрка.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL