1. [MDA2] mistrecior sm [At: LM / Pl: ~i / E: mistreț + -ior] 1 Pui de porc mistreț. 2-3 (Rar; șhp) Mistreț (18) (mic).
2. [DLRM] MISTRECIOR, mistreciori, s. m. Diminutiv al lui mistreț; pui de mistreț.
3. [DLR] MISTRECIOR s. m. (Rar) Diminutiv al lui m i s t r e ț (II 2); pui de porc mistreț. A văzut prin pădure o mistreață cu mistreciorii după dînsa. LM. Erau mistrețe cu mistreciorii lor. ap. CADE. - Pl.: mistreciori. – Mistreț + suf. -ior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL