1. [DEX '09] MIOGEN s. n. Proteină de tipul albuminelor, care se găsește în țesutul muscular. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogène.
2. [MDA2] miogen sn [At: DL / P: mi-o~ / Pl: ~e / E: myogène] Proteină de tipul albuminelor care se găsește în țesutul muscular.
3. [DLRLC] MIOGEN s. n. Proteină specifică, prezentă în țesutul muscular.
4. [DN] MIOGEN s.n. Proteină care se găsește în țesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myogène].
5. [MDN '08] miogen, -ă adj. (despre elemente mezodermice) care se transformă în fibre musculare. (< fr. myogène)
6. [DOOM 3] miogen (desp. mi-o-) s. n.
7. [DOOM 2] miogen (mi-o-) s. n.
8. [DETS] MIO-1 „mușchi, muscular”. ◊ gr. mys, myos „mușchi” > fr. myo-, germ. id., engl. id., it. mio- > rom. mio-. □ ~atrofie (v. -atrofie), s. f., scădere a volumului unui mușchi, ca urmare a unor tulburări metabolice; ~blast (v. -blast), s. n., celulă a mezenchimului, care produce fibrele musculare striate; ~cardie (v. -cardie), s. f., afecțiune cardiacă neinflamatorie și degenerativă, care apare în tulburările generale ale metabolismului; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie musculară; ~cit (v. -cit), s. n., celulă musculară; ~clonie (v. -clonie), s. f., contracție musculară bruscă, involuntară și dezordonată a mușchilor; ~crom (v. -crom), s. n., pigment de culoare roșie, prezent în țesutul muscular; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară puterea de contracție a unor grupe musculare; ~distonie (v. dis-, v. -tonie), s. f., tulburare a tonicității musculare; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., degenerescență musculară nutrițională; ~gen (v. -gen1), s. n., proteină de tipul albuminelor, care se găsește în țesutul muscular; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea grafică a contracțiilor musculare; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a activității musculare cu ajutorul miografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la miograf; ~liză (v. -liză), s. f., topire a țesutului muscular; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază natura, structura și funcțiile mușchilor; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de ramolire a mușchilor; ~metrectomie (v. metr/o-1, v. -ectomie), s. f., operație chirurgicală care constă în extirparea unei tumori benigne uterine și a unei părți din peretele uterin; ~metru (v. -metru2), s. n., mușchi al peretelui uterin; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile mușchilor; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă care înconjoară nucleul celulei musculare; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de transplant muscular; ~pragie (v. -pragie), s. f., scădere a aptitudinilor funcționale ale unui organ; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a unui mușchi distrus; ~rexă (v. -rexă), s. f., ruptură musculară; ~ritmie (v. -ritmie), s. f., mișcare involuntară care constă din deplasarea ritmică și lentă a unor segmente musculare; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces patologic de sclerozare a țesutului muscular; ~stenometru (v. steno-, v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea puterii de contracție a grupelor musculare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică de remediere a dezechilibrului forțelor musculare prin exerciții de gimnastică; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument chirurgical utilizat în miotomie. 2. Parte a unei somite care se diferențiază în mușchi scheletici. 3. Grup muscular inervat de un singur nerv spinal; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Secționare chirurgicală a unui mușchi. 2. Parte a anatomiei care tratează despre disecția mușchilor; ~tonie (v. -tonie), s. f., stare patologică manifestată prin tulburări în contracția mușchilor; ~tonometru (v. tono-, v. -metru1), s. n., instrument cu care se măsoară tonusul muscular; ~trop (v. -trop), adj., care prezintă afinitate pentru țesutul muscular.
9. [DLR] MIOGÉN s. n. Proteină de tipul albuminelor care se găsește în țesutul muscular. Cf. DL, DM, LTR2, DER. - Pronunțat: mi-o-. – Din fr. myogène.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL