1. [Scriban] mincĭúnă f., pl. ĭ (din *mĭnțicĭune, d. a minți, ca putregĭune, răpegĭune din -ezicĭune; it. menzogna, pg. menzonga, fr. mensonge, d. lat. *mentionica, *mentitionica). Vorbă contrară adevăruluĭ spusă pentru a înșela: mincĭuna trebuĭe reprimată sever începînd din copilărie. Fabulă, ficțiune: poezia trăĭește din mincĭunĭ. Fig. Vanitate, eroare, iluziune: lumea nu e de cît o mincĭună. Fam. Mincĭună cu coadă saŭ gogonată, mare mincĭună. – Vechĭ me- (Cost. 1, 309).
2. [DGS] minciună s.f. I 1 fabulație, invenție, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, <pop. și fam.> vorbă, <pop.> iscoditură, <fam.> balivernă, banc2, brașoavă, fabulă, gogoriță, text, <fam.; glum.> goangă, <reg.> bacliu, iloave, iznoavă, loajă, <reg.; glum.> litii (v. litie), șoadă (v. șod), șoșoale, vlavă, <înv.> basnă, băsnire, <fig.; pop. și fam.> gogoașă, gogoșea, <fig.; pop.> vrăjitorie, <fig.; fam.> basm, cucuri (v. cuc), șopârlă, tromboane (v. trombon), vrajă, vrăjeală, <fig.; reg.> gogoși de tufe (v. gogoașă), scoverzi (v. scovardă), <fig.; înv.> născătură, <arg.> dumă, iordan, mandravelă, ștangă. Cei care au ceva de ascuns recurg la minciuni. Nu mai suportă minciunile lui. 2 duplicitate, falsitate, fariseism, fățărnicie, ipocrizie, levantinism, machiavelism, nesinceritate, perfidie, perversitate, perversiune, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, <rar> levantism, <pop.> diplomație, <fam.> machiaverlâc, <înv.> diplomatică (v. diplomatic), fețărie, hâtrie, ipocris, ipocritism, prefăcanie, prefăcătură, procleție, telpizie, telpizlic, <turc.; înv.> ghiaurlâc, <peior.> rafinament, <fig.> comedie1, fanariotism, iezuitism, mascaradă, tartuferie, tartufism. E momentul să lași minciuna și să spui adevărul. 3 (relig.; înv.) v. Eres. Erezie1. II fig. 1 amăgire, himeră, iluzie, <fig.; rar> nălucă. Oare ce vedea în ochii ei nu era doar o minciună? 2 (fam.) v. Afabulație. Fantezie. Ficțiune. Imaginație. Invenție. Închipuire. Născocire. Plăsmuire. Scorneală. Scornire. III (mai ales la pl. minciuni; culin.) minciunea, minciunică, scovardă, uscătură, uscățea (v. uscățeî), uscățică, <reg.> pancovă, pup3, scorușă2, surcele (v. surcea), uscăturea, uscăturică. Minciunile sunt prăjituri făcute din bucățele de aluat dulce, prăjite în ulei sau coapte. IV (bot.; reg.) v. Pătlagină (Plantago major).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL