1. [DEX '09] MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.
2. [MDA2] ministreasă sf [At: MACEDONSKI, O. III, 97 / V: (rar) ~esă / Pl: ~ese / E: ministru + -easă, cf fr ministresse] (Fam; și irn) Soție de ministru (1) Si: (nob) ministroaică.
3. [DEX '98] MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Fam. și ir.) Soție de ministru. – Ministru + suf. -easă.[1]
4. [DLRLC] MINISTREASĂ, ministrese, s. f. (Familiar sau ironic; în trecut) Soție de ministru. Pe fiică-sa el o măritase, de ajunsese... ministreasă. MACEDONSKI, O. III 97. Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorbă de care-ar fi țiuit un ceas urechea stîngă a doamnei ministrese. VLAHUȚĂ, O. AL. II 56.
5. [MDA2] ministresă sf vz ministreasă
6. [DN] MINISTRESĂ s.f. Soție de ministru. [Pl. -se, var. (după alte surse) ministreasă. / < fr. ministresse].
7. [MDN '00] MINISTRESĂ s. f. (glumeț) soție de ministru. (< it. minis-tressa)
8. [DOOM 3] ministreasă (fam.) s. f., g.-d. art. ministresei; pl. ministrese
9. [DOOM 2] ministreasă (fam.) s. f., g.-d. art. ministresei; pl. ministrese
10. [DLR] MINISTREASĂ s. f. (Familiar, adesea ironic) Soție de ministru (1); (neobișnuit) ministroaică. Pe fiica sa, el o măritase de ajunsese . . . ministreasă. MACEDONSKI, O. III, 97. De cînd e ministresă, și-a mai venit în fire. VLAHUȚĂ, D. 85. Cine vine? Ce-mpărăteasă, Ce ministreasă ? MARIAN, V. 82. - Pl.: ministrese. – Și: (rar) ministresă s. f. BUL. FIL. VI, 16. – Ministru + suf. -easă, după fr. ministresse. – Ministresă < fr. ministresse.
11. [DLR] MINISTRÉSĂ s. f. v. ministreasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL