1. [DEX '09] MINISTERIABIL, ministeriabili, s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru. [Pr.: -ri-a-] – Din it. ministeriabile. Cf. fr. ministrable.
2. [MDA2] ministeriabil sm [At: V. ROM. martie 1960, 168 / P: ~ri-a~ / Pl: ~i / E: it ministeriabile, cf. fr. ministrable] (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru (1).
3. [DLRLC] MINISTERIABIL, ministeriabili, s. m. (În trecut; adesea ironic sau peiorativ) Persoană făcînd parte din rîndul acelora care aspirau la calitatea de ministru. – Pronunțat: -ri-a-.
4. [DN] MINISTERIABIL s.m. (Ironic; în trecut) Aspirant la demnitatea de ministru. [Pron. -ri-a-. / după fr. ministrable].
5. [MDN '00] MINISTERIABIL s. m. susceptibil de a deveni ministru. (< it. ministeriabile)
6. [Scriban] *ministeriábil m. Care poate ajunge ministru.
7. [DOOM 3] ministeriabil (desp. -ri-a-) s. m., pl. ministeriabili
8. [DOOM 2] ministeriabil (-ri-a-) s. m., pl. ministeriabili
9. [DLR] MINISTERIABIL s. m. (Rar) Persoană care aspiră la demnitatea de ministru (1). Secțiunea . . . tinde să cuprindă înțreg edificiuț social . . . miniștri și ministeriabili. V. ROM. martie 1 960, 168. - Pronunțat: -ri-a-. – Pl.: ministeriabili. - După it. ministeriabile, cf. fr. m i n i s t r a b l e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL