1. [MDA2] mingeac sn [At: BARONZI, L. 151 / V: man~, mijancă sf / Pl: ~uri / E: rrm minğako] (Arg) 1 Organ genital feminin. 2 Damă la jocul de cărți.
2. [MDA2] mangeac sn vz mingeac
3. [MDA2] mijancă sf vz mingeac
4. [DER] mingeac (-curi), s. n. – 1. Vagin. – 2. Damă la jocurile de cărți. Țig. minğ (Graur 170; M. L. Wagner, BF, X, 15; Juilland 168), cf. tc. minca. Cuvînt de argou.
5. [Argou] mingeacă, mingeci s. f. (vulg.) vulvă, vagin.
6. [DLR] MINGEAC s. n. (Argotic) 1. Organul genital al femeii. Cf. GR. S. VII, 119, BL II, 119, 171, BUL. FIL. II, 277, IV, 135, COMAN, GL., com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. 2. (La jocul de cărți) Damă. Cf. BARONZI, L. 151. - Pl.: mingeacuri. – Și: mangeác (BL II, 171) s. n., (regional) mijáncă (COMAN, GL.) s. f. – Din țig. minğako.
7. [DLR] MANGEÁC s. n. v. mingeac.
8. [DLR] MIJANCĂ s. f. v. mingeac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL