1. [DEX '09] MINERIȚĂ, minerițe, s. f. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1). – Miner + suf. -iță.
2. [MDA2] mineriță sf [At: V. ROM. aprilie 1956, 171 / Pl: ~țe / E: miner + -iță] 1 Soție de miner (1). 2 Muncitoare calificată care lucrează în mină (1) Si: (rar) mineră, (reg) băieșiță.
3. [DLRLC] MINERIȚĂ, minerite, s. f. Lucrătoare calificată care lucrează într-o mină. În suflet îi creștea dorința de a deveni cît mai repede mineriță și a contribui prin munca ei la înflorirea patriei. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1950.
4. [DOOM 3] mineriță (rar) s. f., g.-d. art. mineriței; pl. minerițe
5. [DOOM 2] mineriță s. f., g.-d. art. mineriței; pl. minerițe
6. [DGS] mineriță s.f. (miner.) <rar> mineră, <reg.> băieșiță. Este mineriță într-o mină din Valea Jiului.
7. [DLR] MINERÍȚĂ s. f. 1. Soție de miner1 (1). 2. Muncitoare calificată care lucrează într-o mină1 (1); (rar) mineră, (regional) băieșiță. Sînt minerițe, harnice, minuni: Iucrează tot mai multe la cărbuni. V. ROM. aprilie 1956,171, cf. FD I, 159. - Pl.: minerițe. – Miner1 + suf. -iță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL