1. [DEX '09] MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, agățată de un băț, folosită pentru a scoate din apă peștele prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioage] – Cf. ucr. misok „săculeț”.
2. [MDA2] minciog sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) micioc, miciog, miciop, ~oc, ~ngioc, ~nșog / Pl: ~uri, ~oge / E: ns cf ucr мiшoк „săculeț”] Plasă în formă de coșuleț având o coadă lungă, cu care se scoate din apă peștele prins în undiță sau în năvod Si: (reg) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, ritișor, rociu, tărăbuc, târbof.
3. [DEX '98] MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioage] – Cf. ucr. misok „săculeț”.
4. [DLRLC] MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un cerc prevăzut cu o prăjină drept coadă și folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu undița; ciorpac. (Atestat în forma regională mingioc) Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305. – Variantă: mingioc s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] minciog n. ciorpac de prins pește. [Tras din mince, după forma acestei plase în formă de sac].
6. [MDA2] micioc sn vz minciog
7. [MDA2] miciog sn vz minciog
8. [MDA2] miciop sn vz minciog
9. [MDA2] mincioc sn vz minciog
10. [MDA2] mingioc sn vz minciog
11. [DLRLC] MINGIOC s. n. v. minciog.
12. [Scriban] micĭóc și -óg (Mold.) și mincĭóc și (maĭ des) -óg (Mold. Munt.) n., pl. oace, oage (rut. mišok, săculeț, d. mih, sac, burduf; rus. mĭehŭ, mĭešok. V. meșină). Tîrboc mic purtat c’o singură mînă de prins peștĭ micĭ orĭ de scos din năvod peștele deja prins orĭ din apă un pește maĭ mare prins în undiță ca să nu i se rupă buza pin zmuncitură și să scape. V. cĭorpac, sac, stricnea.
13. [Scriban] mincĭóc și -óg, V. micĭoc.
14. [DOOM 3] !minciog s. n., pl. mincioguri
15. [DOOM 2] minciog s. n., pl. mincioguri/mincioage
16. [DER] mincioc (-curi), s. n. – Vîrșă de pescuit. – Var. micioc, mi(n)ciog. Rut. mišok „sac” (Scriban). Der. din sl. mesti „a agita” (Tiktin) pare mai puțin probabilă. În Mold.
17. [DGS] minciog s.m. (pesc.) <reg.> ciorpac, meredeu, miridov, răcea, ritișor, roci, târboc. Cu minciogul se scoate peștele din apă.
18. [DLR] MINCIOG s. n. Plasă în formă de coșuleț avînd coadă (lungă) de lemn, cu care se scoate din apă peștele prins în undiță sau în năvod; (regional) ciorpac, răcea, tîrbof, rociu, tărăbuc, meredeu, miridov, ritișor. Cf. DAMÉ, T. 124, ANTIPA, P. 375, PAMFILE, I. C. 68, CHIRIȚESCU, GR. 251. Dacă nu avem minciogul de sprijinit la îndemînă, ne putem servi de un cîrlig cu care . . . apucăm de urechi [peștele] și-l aruncăm afară. ATILA, P. 75, cf. NOM. MIN. I, 28, H I 297, II 322, III 309, V 4, 381, VII 483, XII 117, XIV 59, 446. Cînd e dragostea mai dulce Ie mingiocul și se duce. TEODORESCU, P. P. 305, cf. ARH. FOLK. IV, 132, ALR I 1 737/677, 684, 727, 898, ALR II 6 249/899. - Pl.: mincioguri și mincioage. – Și: (regional) mincióc (MAT. FOLK. 876), mingióc, minșóg (VALIAN, V., PONTBRIANT, D.), miciog (CV 1 949, nr. 7, 33), micióc (SCRIBAN, D.), micióp (H III 49) s. n. – Cf. ucr. м и ш о к „săculeț”.
19. [DLR] MICIOC s. n. v. minciog.
20. [DLR] MICIOG s. n. v. minciog.
21. [DLR] MICIÓP s. n. v. minciog.
22. [DLR] MINCIOC s. n. v. minciog.
23. [DLR] MINGIOC s. n. v. minciog.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL