1. [DEX '09] MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + suf. -tor.
2. [MDA2] miluitor, ~oare [At: CORESI, EV. 20 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare~ / E: milui + -tor] (Înv) 1-4 smf, a Milos (1-3, 5). 5 sma Mântuitor (6). 6-7 Milos (7-8).
3. [DLRLC] MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Rar) Darnic.
4. [MDA2] miluitoriu, ~oare smf, a vz miluitor
5. [DOOM 3] miluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. miluitori; f. sg. și pl. miluitoare
6. [DOOM 2] miluitor (-lu-i-) adj. m., pl. miluitori; f. sg. și pl. miluitoare
7. [DGS] miluitor, -oare adj. (înv.; despre oameni) v. Culant. Darnic. Galant. Generos. Mărinimos. Milostiv.
8. [DLR] MILUITÓR, -OÁRE adj. (Învechit) 1. Milos (I 1). Frații iubitori, miluitori (m i l o s t i v i N. TEST. 1 648, BIBLIA 1 688). COD. VOR. 154/4 2. Milos (I 3). Eftin și miluitoriu Domnul PSALT. 239. Cela ce mai vîrtos iaste miluitorii și vindecătoriu. CORESI, EV. 20. ♦ (Substantivat) Mîntuitor. Venirea acestui împărat ce iaste miluitoriul. . . nostru. VARLAAM, C. 71 cf. 59. 3. Milos (II). Să fiți dăruitori și miluitor cătră săraci (a. 1 642). GCR I, 96/33, cf. 84/27 ANON. CAR. Prin ajutorința unei mîni miluitoare. CONACHI, P. 293. ◊ (Substantivat) Cu mutarea sa d-aici [săracii] pierdură pe miluitorul. GORJAN, H. IV, 236/9. ♦ Casă miluitoare v. c a s ă. Pl.: miluilori, -oare. - – Și: miluitóriu, -oáre adj. – Milui + suf. -tor.
9. [DLR] MILUITÓRIU, -OÁRE adj. v. miluitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL