1. [DEX '98] MILUI, miluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) față de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati.
2. [DGS] miluite s.f. pl. (mitol. pop.; reg.) v. Drăgaice (v. drăgaică). Iele. Joimărițe (v. joimăriță).
3. [DGS] milui vb. IV. 1 tr. (bis.; despre Dumnezeu sau despre sfinți; compl. indică oameni) a ajuta, <înv. și pop.> a vedea, <înv.> a proslăvi. Numai Dumnezeu l-a miluit să scape de boală. 2 tr. (pop.; compl. indică oameni) v. Adjura. Conjura. Implora. 3 tr. (înv.; compl. indică oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Absolvi. Cruța. Dezlega. Ierta. Scuti. 4 tr. (înv.; compl. indică ființe) v. Alinta. Dezmierda. Mângâia. Răsfăța. 5 refl. (înv.; despre oameni) v. Îndura. Milostivi. 6 tr., refl. (înv.; compl. sau sub. indică ființe; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „din”, „de la”) v. Salva. Scăpa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL