1. [MDA2] milostivnic, ~ă [At: CORESI, L. 399/6 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv милостивьиъ, bg милостивник] 1 a (îrg) Milostiv (1). 2-3 a (D. acțiuni, atitudini) Care arată milă1 (1, 28). 4-5 a Care este făcut cu milă1 (1). 6-7 s, a (Reg) Milostiv (6-7). 8 sfp (Mtp; Ban; Olt; euf) Iele.
2. [Scriban] milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).
3. [DGS] milostivnic, -ă adj., s.f. 1 adj. (relig. creștină; înv.; despre Divinitate sau determinând numele lui Dumnezeu) v. Bun. Îndurător. Îngăduitor. Milos. Milostiv. 2 s.f. (la pl. milostivnice; mitol. pop.; reg.) v. Drăgaice (v. drăgaică). Iele. Joimărițe (v. joimăriță).
4. [DLR] MILOSTÍVNIC, -Ă adj., s. f. pl. I. Adj. I. (Învechit și regional) Milostiv (I). Domnul Dumnezeu iaste milostivnic. CORESI, L. 399/6. Din cartea cea mică Cetia Sîntă-Măria cea milostivnică. PAMFILE, S. T. 15. ♦ (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care arată milă1 (I 1, 3), care este făcut cu milă. Prin milostivnică îndurare au fost dăruită spre răsuflarea locuitorilor (a. 1814). URICARIUL, i, 35. Această milostivnică hotărîre (a. 1817). ap. TDRG. 2. (Regional) Milostiv (II). (Substantivat) Milostivnicul vădanilor, orfanilor și a săracilor. ȘEZ. V, 78. II. S. f. pl. (Ban., Olt.; în superstiții, eufemistic) Iele. Cf. CANDREA, F. 323, ARH. FOLK. III, 151. Milostivnice sînt niște ființe curate cari fac bine, dacă află bine, iar dacă află rău, necurățenie, ele strică. CHEST. V 180/37. – Pl.: milostivnici, -ce. – Din slavonul милостивьнъ, bg. милостивникъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL