1. [DEX '09] MILIEU, milieuri, s. n. Obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază (ca ornament) pe o mobilă. – Din fr. milieu.
2. [MDA2] milieu sn [At: DLR / P: ~li-eu / V: ~leu / Pl: ~ri / E: fr milieu (de table)] 1 Obiect de pânză brodată sau de dantelă, care se așază ca ornament pe masă sau pe mobilă. 2 (Reg) Față de masă.
3. [DEX '98] MILIEU, milieuri, s. n. Obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se așază (ca ornament) pe o mobilă. [Pr.: -li-eu] – Din fr. milieu.
4. [DN] MILIEU s.n. Obiect (rotund) de pînză sau de dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. [Pron. -li-eu. / < fr. milieu (de table)].
5. [MDN '00] MILIEU s. n. obiect de pânză sau dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. (< fr. milieu)
6. [DCR2] milieu s. m. (franțuzism) Mediu social al hoților, traficanților etc. ◊ „Borfașul, polițistul, delatorul, femeia (privită cu acel misoginism al milieului), un bar, un pian, o colivie, devin obiecte de studiu și de urmărit doar când, în fața acțiunii, sunt cuceriți și cucerite de neliniștea gestului și a înfăptuirii.” R.lit. 14 IV 77 p. 11 [pron. miliö] (DEX, DN3 – alt sens)
7. [MDA2] mileu sn vz milieu
8. [DOOM 3] milieu (desp. -lieu) s. n., art. milieul; pl. milieuri
9. [DOOM 2] !milieu (-lieu) s. n., art. milieul; pl. milieuri
10. [DGS] milieu s.n. 1 (reg.) v. Față de masă. 2 (arg.) v. Bandă1. Cârdășie. Clan. Clică. Coterie. Gașcă. Șleahtă. Tagmă.
11. [DLR] MILIEU s. n. Obiect de pînză (împodobit cu broderii) sau de dantelă, care se așază (ca ornament) pe masă sau pe o mobilă. ♦ ( Regional) Față de masă. Com. din VOINEȘTI-TÎRGOVIȘTE. - Pronunțat: -li-eu. – Pl.: milieuri. – Din fr. milieu [de table].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL