1. [DEX '09] MIASMATIC, -Ă, miasmatici, -ce, adj. Care conține sau produce miasme; puturos, pestilențial. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasmatique.
2. [MDA2] miasmatic, ă a [At: CUCIURAN, D. Î. 30/7 / V: ~azm~ / P: mi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr miasmatique] (Înv) 1 Care emană miasme (1). 2 Plin de miasme (1).
3. [DN] MIASMATIC, -Ă adj. Care conține sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique].
4. [MDN '00] MIASMATIC, -Ă adj. care conține sau produce miasme; pestilențial. (< fr. miasmatique)
5. [MDA2] miazmatic, ~ă a vz miasmatic
6. [Scriban] *miazmátic, -ă adj. (d. miazmă; ngr. miasmatikós). Care vine din miazme: aer miazmatic. V. mefitic.
7. [DOOM 3] miasmatic (desp. mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f. miasmatică, pl. miasmatice
8. [DOOM 2] miasmatic (mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f. miasmatică, pl. miasmatice
9. [DGS] miasmatic, -ă adj. (livr.; despre mirosuri) v. Dezagreabil. Dezgustător. Displăcut. Dizgrațios. Fetid. Grețos. Greu. Infect. Neplăcut. Nesuferit. Pestilențial. Puturos. Rău. Rău-mirositor. Repugnant. Repulsiv. Respingător. Scârbos. Stătut2. Urât2.
10. [DLR] MIASMÁTIC, -Ă adj. (Învechit) Care conține sau emană miasme; plin de miasme. Duhoarea acea putredă, puturoasă și miazmatică a bolnavilor. CUCIURAN, D. Î. 30/7. Înveninarea miasmatică [a aerului]. MAN. SĂNĂT. 21/26. Medicațiune împotriva . . . gazurilor miasmatice. ib. 376/1, cf. STAMATI, D., POLIZU, COSTINESCU, LM. Bălțile . . . produc întotdeauna, în aceste paragini, emanațiuni miasmatice. F (1875), 277, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. - Pronunțat: mi-as-. – Pl.: miasmatici, -ce. – Și: miázmatic, -ă adj. – Din fr. miasmatique.
11. [DLR] MIAZMATIC, -Ă adj. v. miasmatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL