1. [DEX '09] MIAMBAL s. n. (Înv.) Suc de lemn-dulce, coagulat și turnat în formă de bastonașe, folosit în trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.
2. [MDA2] miambal s [At: POLIZU / P: mi-am~ / V: nia~ / A și: miambal / Pl: nct / E: tc meyan bali] Suc extras din planta numită „lemn-dulce” (Glycyrrhiza echinata), care, turnat în formă de batoane, se folosea, altădată, ca medicament împotriva tusei.
3. [DEX '98] MIAMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat și turnat în formă de bastonașe, întrebuințat în trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı.
4. [DLRLC] MIAMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, uscat și turnat în formă de bastonașe, întrebuințat ca medicament contra tusei. Parcă nu știe lumea că, de mult, numai în miambal și-n magiun îți mai stă nădejdea. M. I. CARAGIALE, C. 21. ◊ (În comparații) Mă iertați, sărut mîna, răspunde, cu glasul ca miambalul, jupînul, frecîndu-și mîinile. CARAGIALE, M. 18. – Pronunțat: mi-am-.
5. [Șăineanu, ed. VI] miambal n. candel negru pentru tuse. [Turc. MYAN BALY, sucul lemnului dulce (din MYAN, lemn dulce, și BAL, miere)].
6. [Scriban] miámbal n. (turc. buĭan-baly, pop. meĭan-baly, d. buĭan, meĭan, gliciriză, și bal, mĭere [suc]). Vechĭ. Suc de gliciriză (care se poate preface în pastă și e bun de tuse).
7. [MDA2] niambal s vz miambal
8. [DOOM 3] miambal (înv.) (desp. mi-am-) s. n.
9. [DOOM 2] miambal (înv.) (mi-am-) s. n.
10. [DER] miambal s. n. – Zeamă de lemn-dulce. Tc. mlan bal (Șeineanu, II, 259). Sec. XIX, înv.
11. [DGS] miambal s.n. (farm.) candel negru. Miambalul este folosit împotriva tusei.
12. [DLR] MIAMBAL subst. Suc extras din planta numită „lemn-dulce” (Glycyrrhiza echinata), care, turnat în formă de batoane, se întrebuința, altădată, ca medicament împotriva tusei; candel negru. Cf. POLIZU, COSTINESCU, ȘIO II259, NICA, L. VAM. Parcă nu știe lumea că de mult numai în miambal și-n magiun îți mai stă nădejdea ? M. I. CARAGIALE, C. 21, cf. VOICULESCU, L., 163,181, SCRIBAN, D. ◊ (Ca termen de comparație, cu aluzie la gustul dulce al sucului) Mă iertați, sărut mîna, răspunde cu glasul ca miambalul jupînul, frecîndu-ș imîinile. CARAGIALE, O. I, 134. ◊ F i g. (Cu aluzie la culoarea neagră a sucului) Mama Safta. . . în barișul ei de miambal. KLOPȘTOCK, F. 168. - Accentuat și: miambál DM. – Pronunțat: mi-am-. – Și: niámbal subst. CONV. LIT. XXVI, 455. – Din tc. meyan balı.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL