1. [DEX '09] MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț.
2. [MDA2] meșteșugareț, ~ă [At: DIONISIE, C. 209 / V: ~riț / Pl: ~i, ~e / E: meșteșug + -areț] (Înv) 1 sm Meșteșugar. 2-3 sm, a (Om) talentat. 4 a (D. obiecte) Făcut cu talent, cu pricepere. 5 a Viclean. 6 a Intrigant.
3. [DLRLC] MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Rar, despre persoane) Abil, dibaci, iscusit, îndemînatic, descurcăreț. Iermelai, curat tip de țăran... muscal... priceput și meșteșugareț la vreme de nevoie. ODOBESCU, S. III 160.
4. [Scriban] meșteșugáreț, -ă adj. Vechĭ. Meșteșugos. S. m. Meșteșugar.
5. [MDA2] meșteșugariț, ~ă sm, a vz meșteșugareț
6. [DOOM 3] meșteșugareț (înv.) adj. m., pl. meșteșugareți; f. meșteșugareță, pl. meșteșugarețe
7. [DOOM 2] meșteșugareț (înv.) adj. m., pl. meșteșugareți; f. meșteșugareță, pl. meșteșugarețe
8. [DGS] meșteșugareț,-ă adj., s.m. (înv.) I adj. 1 (despre oameni) v. Abil. Destoinic. Deștept. Dibaci. Industrios. Ingenios. Iscusit. Isteț. Îndemânatic. Măiestru. Priceput. 2 (despre oameni sau despre modul lor de a se manifesta, de a gândi etc.) v. Calin. Disimulat. Duplicitar. Fals. Fariseic. Fățarnic. Ipocrit. Machiavelic. Mincinos. Mironosit. Nesincer. Perfid. Periculos. Pervers. Prefăcut. Șiret3. Viclean. 3 (despre oameni) v. Intrigant. II s.m. v. Meseriaș. Meșteșugar.
9. [DLR] MEȘTEȘUGAREȚ, -Ă s. m., adj. (Învechit) 1. S. m. Meșteșugar, meseriaș. Poruncit-au vodă la tot feliul de meșteșiugareți. . . de făcea haine, căciuli, cizme. DIONISIE, C. 209. 2. Adj. (Adesea substantivat) (Om) talentat, priceput, abil, dibaci. Voința celor mai tari sau celor mai meșteșugareți în vicleșuguri. CARAGEA, L. [prefață] 2/7. Erotocrit cel prea ager și meșteșugareț mare Și Areti cea isteață fără de asemănare, Chiar ca cum născuți fusese iscusiți. PANN, E. I, 119/13. Țăran. . . meșteșugariț la vreme de nevoie. ODOBESCU, S. III, 160. ♦ (Despre obiecte) Făcut cu talent, cu pricepere, cu dibăcie. Este obicei să se strîngă duprin sate și orașe lăcuitorii cu care vite au mai mari. . . cu pluguri meșteșugarițe spre ușurință. GOLESCU, Î. 114. 3. Adj. Șiret, viclean, perfid; intrigant. Cf. COSTINESCU, LM. – Pl.: meșteșugareți, -e. – Și: meșteșugariț, -ă adj. – Meșteșug + suf. -areț.
10. [DLR] MEȘTEȘUGARIȚ, -Ă adj. v. meșteșugareț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL