1. [Scriban] meșteșugésc v. tr. (d. meșteșug). Lucrez cu artă. Fig. Uneltesc, machinez, urzesc: a meșteșugi o intrigă. – Vechĭ -rșuguĭesc (N. Cost. 2, 59) și -eșuguĭesc.
2. [DGS] meșteșugesc, -ească adj. (rar) 1 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) v. Artistic. Iscusit. Măiestrit. Măiestru. Meșteșugit. 2 (în opoz. cu „natural”; despre lucruri, obiecte etc.) v. Artificial. Contrafăcut. Fals. Imitat. Sintetic.
3. [DLR] MEȘTERȘUGUÍ vb. IV v. meșteșugulI.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL