1. [MDA2] meșteritoare sf [At: T. PAPAHAGI, M. 225 / Pl: ~ori / E: meșteri + -toare] (Mar; în superstiții) Meșteră (15).
2. [DGS] meșteritoare s.f. (în credințe și superstiții; reg.) v. Babă. Strigoaică1. Vrăjitoare (v. vrăjitor).
3. [DLR] MEȘTERITOÁRE s. f. (Prin Maram.; în practicile bazate pe superstiții) Femeie care se pricepe la farmece, la vrăji, la descîntece, care practică farmecele, vrăjile, descîntecele; (popular) fermecătoare, meșteriță, meștereasă, meșteră (v. meșter, 15). Cf. T. PAPAHAGI, M. 225. – Pl.: ? – Meșteri + suf. -toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL