1. [DEX '09] MEȘTERIE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesie. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie.
2. [MDA2] meșterie sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: meșter + -ie] 1 (Îrg) Meserie 2 (Îrg; pgn) Profesiune. 3 Pricepere. 4 Însușire, calitate ascunsă a unui obiect. 5 Secret. 6 (Ccr) Obiect, unealtă, instrument etc. realizat cu îndemânare, pentru un scop practic Si: (îvp) măiestrie1 (11).
3. [DEX '98] MEȘTERIE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie.
4. [DLRLC] MEȘTERIE, meșterii, s. f. (Rar) Pricepere, îndemînare; măiestrie. Spuneți-mi... De-aveți meșterie, Ca să-mi faceți mie Altă mănăstire. ALECSANDRI, P. P. 191.
5. [Șăineanu, ed. VI] meșterie f. măestrie: de aveți meșterie să-mi faceți altă mănăstire, chip de pomenire... POP.
6. [Scriban] meșteríe f. (d. meșter). Rar. Măĭestrie, pricepere.
7. [DOOM 3] meșterie (înv., reg.) s. f., art. meșteria, g.-d. art. meșteriei; pl. meșterii, art. meșteriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] meșterie (înv., reg.) s. f., art. meșteria, g.-d. art. meșteriei; pl. meșterii, art. meșteriile
9. [DGS] meșterie s.f. (înv. și reg.) 1 v. Abilitate. Destoinicie. Dexteritate. Dibăcie. Ingeniozitate. Iscusință. Istetie. Istețime. Îndemânare. Manualitate. Practică (v. practic). Pricepere. Știință. Talent. Ușurință. 2 v. Carieră. Îndeletnicire. Meserie. Ocupație. Profesie. 3 v. Meserie. Meșteșug.
10. [DLR] MEȘTERÍE s. f. (Învechit și regional) 1. Meserie (1), meșteșug (I 1); p. gener. profesiune. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, BARCIANU, V., LM, ALEXI, W. Sîntem meșteri lemnari. . . Ni-i în grijă numai de meșteria și de treaba noastră. SADOVEANU, O. XII, 514. Era odată un fierariu tare iscusit. Nime. . . nu era harnic să-l întreacă în meșteria lui. SBIERA, P. 248. L-o dat la meșterii. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 2. Pricepere, îndemînare, iscusință, măiestrie1 (4), meșteșug (I 3). Cu fărmăcărească meșterie fac tămăduințele. DOSOFTEI, ap. TDRG. Voi, meșteri zidari, Zece meșteri mari! Spuneți-mi cu drept, Cu mîna la piept, De-aveți meșterie Ca să-mi faceți mie Altă monastire. ALECSANDRI, P. P. 191. ♦ Însușire, calitate (ascunsă) a unui obiect; secret. Spune-mi ce meșterie are oglinda asta? ALECSANDRI, T. I, 418. 3. (Concretizat) Obiect (unealtă, instrument etc.) realizat cu îndemînare (pentru un scop practic); (învechit și popular) măiestrie1 (5). V. m e ș t e ș u g (II). Prind peștele cu cărsnicul, coșul sau cu alte meșterii. PAMFILE, I. C. 70, cf. 68. ♦ S p e c. (Învechit, rar) Operă de artă. BUDAI-DELEANU, LEX. – Pl.: meșterii. – Meșter + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL