1. [DEX '09] METODISM s. n. Confesiune protestantă rigoristă, fondată în sec. XVIII, care s-a separat de Biserica anglicană, promovând o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul metodic al învățăturilor Bibliei, răspândită azi în SUA. – Din fr. méthodisme.
2. [MDA2] metodism sn [At: P ROT. – POP., N. D. / Pl: ~e / E: fr méthodisme] Doctrină religioasă protestantă care prescrie practicarea metodică a pietății.
3. [DEX '98] METODISM s. n. Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății. – Din fr. méthodisme.
4. [DLRLC] METODISM s. n. Numele unei doctrine mistice practicată de o sectă anglicană întemeiată în secolul al XVIII-lea.
5. [DN] METODISM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr. méthodisme].
6. [MDN '00] METODISM s. n. doctrină religioasă cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană. (< fr. méthodisme)
7. [Scriban] metodízm n. Doctrina metodiștilor (răspîndită maĭ ales în Scoția și Statele Unite).
8. [DOOM 3] metodism s. n.
9. [DOOM 2] metodism s. n.
10. [D.Religios] metodism s. n. Sectă protestantă întemeiată de John Wesley (1703-1791) și fratele său Charles, care practică o viață ascetică cu post și ritualuri, iar în orele libere, privându-se de distracții, studiază practic, „metodic” învățăturile Bibliei. – Din fr. méthodisme.
11. [DE] METODÍSM (< fr. {i}) s. n. (REL.) Confesiune protestantă rigoristă, care s-a separat de Biserica anglicană, fondată în sec. 18 de frații John și Charles Wesley; promovează o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul „metodic” al învățăturilor „Bibliei”. Azi este răspândită în special în S.U.A.
12. [DLR] METODÍSM s. n. Doctrină religioasă a unei secte a bisericii anglicane. Cf. PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Calvinismul și diversele lui derivații sectare (puritanism, metodism). OȚETEA, R. 325. - Din fr. méthodisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL