1. [MDA2] metisa vt [At: DLR / Pzi: ~sez / E: fr metisser] (C. i. animale de rase diferite) A încrucișa.
2. [DN] METISA vb. I. tr. A încrucișa două rase de animale sau de plante; a corci. [< fr. métisser].
3. [MDN '00] METISA vb. tr. a încrucișa indivizi (animale sau plante) de rase sau soiuri diferite. (< fr. métisser)
4. [DCR2] metisa vb. I A încrucișa indivizi din rase diferite, a corci ◊ „Cât despre eventualitatea, la noi, a unei sinucideri ministeriale, nici poveste: românii (fie și în cazul că sunt metisați cu ucrainieni) nu sunt franțuji.” R.lit. 21/93 p. 24 (din fr. métisser; DN3)
5. [DEX '09] METIS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Descendent provenit din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adjectival) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.
6. [MDA2] metis, ~ă [At: AR (1829), 562/18 / V: (2) ~tiș sm / Pl: ~iși, ~e / E: fr métis] 1 sm Animal provenit din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite Si: corcitură Vz hibrid. 2 smf Persoană născută dintr-o indiană din America și un bărbat alb sau dintr-o femeie albă și un indian din America Si: creol. 3 smf Mulatru. 4-5 a Format din metiși (2-3).
7. [DEX '98] METIS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adj.) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.
8. [DLRLC] METIS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. Persoană născută dintr-un tată alb și o indiană (din America) sau dintr-o mama albă și un indian. ♦ Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; corcitură, hibrid. Ereditatea metișilor... în special la prima generație, de obicei, nu e stabilă și cedează ușor condițiunilor de viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 9/2.
9. [DN] METIS, -Ă s.m. și f. 1. Individ născut dintr-o albă și un indian sau dintr-un alb și o indiană. 2. (Biol.) Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; hibrid. [< fr. métis, sp. metiz, cf. lat. mixtus – amestecat].
10. [MDN '00] METIS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr. métis)
11. [Scriban] *metís, -ă adj. (fr. métis, d. lat. mĭxticius, de unde vine și it. mestizio, mestizzo, meliccio și sp. mestiz, corcit. V. mestricĭon). Mestricĭon, corcit (maĭ ales vorbind de populațiunile din America).
12. [DOOM 3] metisă s. f., g.-d. art. metisei; pl. metise
13. [DOOM 2] metisă s. f., g.-d. art. metisei; pl. metise
14. [DGS] metisa vb. I. tr. (biol.; rar, compl. indică rase de animale) v. încrucișa.
15. [DGS] metis, -ă s.m., s.f. (biol.) bastard, corcitură, hibrid, <reg.> corci1. Câinele din curte este un metis.
16. [DLR] METISA vb. I. Tranz. (Complementul indică animale de rase diferite) A încrucișa; (regional) a mistrița. - Prez. ind.: metisez. – Din fr. métisser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL