1. [MDA2] meteleu sm, a [At: KLEIN, D. 379 / V: ~lău / Pl: ~lei / E: cf mg metelö] (Trs) 1-2 Om bleg. 3-4 Bărbat neputincios. 5-6 Găligan.
2. [DLRLC] METELEU, metelei, s. m. (Regional) 1. Nătărău, prost. Sărmane bărbatul meu. Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171. Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace, Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. 2. Mîncău. Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei... dacă nici mie nu-mi fu de-ajuns?I RETEGANUL, P. III 63.
3. [DLRM] METELEU, metelei, s. m. (Reg.) 1. Prost, nătîng, nătărău. 2. Mîncău.
4. [MDA2] metelău sm vz meteleu
5. [Onomastic] METELEU subst. ard. tradus Tölpel „bădăran” de Tiktin, dar cf. ung. metely „gălbează”. 1. Numele unui sat situat în gura Bărăganului, fosta regiune pastorală. 2. Din antroponim: Metelești s. (Cat). 3. Meteleaucă = Meceleaucă = Meteileaucă fam., 1775 (AO XXI 191).
6. [DGS] meteleu adj., s.m. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.
7. [DLR] METELÉU s. m. (Transilv.; adesea adjectival) Om bleg; bărbat neputincios. Cf. KLEIN, D. 379, LB, POLIZU, LM. Decît pîne cu hemeu Și s-o mînc c-un meteleu, Mai bine-oi mînca pogace Cu voinicul care-mi place. MARIAN, NU. 41. Du-mâ, Doamne, și mă lasă Unde sînt neveste-acasă Cu bărbatul meteleu. DOINE, 133. Norocu-i destul de rău, Că fecioru-i meteleu. F (1 890), 38. Nimerii la altă casă Și nevasta mai frumoasă Și bărbatul meteleu, Acolo mă trag și eu. REV. CRIT. IV, 93, cf. ARH. FOLK. V, 107. Sărmane bărbatul meu, Ești nebun și meteleu. PAMFILE, A. R. 171, cf. DENSUSIANU, Ț. II. 120, ALR II 3 721/235. ♦ Găligan. Dar numai cu atîta mîncare așteptai tu pe trei metelei și cu tine patru, deacă nici mie nu-mi fu de-ajuns? RETEGANUL, P. III, 63. - Pl.: metelei.- Și: meteláu s. m. CIHAC, II, 189. Cf. magh. metelö.
8. [DLR] METELĂU s. m. v. meteleu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL