1. [DEX '09] METATETIC, -Ă, metatetici, -ce, adj. (Lingv.) Referitor la metateză, care ține de metateză. – Din fr. métathétique.
2. [MDA2] metatetic, ~ă a [At: HEM I, 757 / Pl: ~ici, ~ice / E: metateză] (Rar) 1 Care aparține metatezei. 2 Referitor la metateză. 3 Rezultat prin metateză Si: metatezat.
3. [DEX '98] METATETIC, -Ă, metatetici, -ce, adj. (Lingv.) De metateză; din metateză. – Din fr. métathétique.
4. [DN] METATETIC, -Ă adj. Referitor la metateză; rezultat din metateză. [Cf. fr. métathétique].
5. [MDN '00] METATETIC, -Ă adj. referitor la metateză; rezultat prin metateză. (< fr. métathétique)
6. [Scriban] *metatétic, -ă adj. (vgr. meta-thetikós. V. ipo- și sin-tetic). Format pin metateză: cuvînt metatetic.
7. [DGS] metatetic,-ă adj. (fon.; despre cuvinte, formații lexicale etc.) metatezat. „Poclon” este varianta metatetică a lui „plocon”.
8. [DLR] METATÉTIC, -Ă adj. (Rar) Care aparține metatezei, privitor la metateză; rezultat prin metateză, metatezat. În Ialomița se mai întrebuințează pe alocuri și metateticul „áblișoară”. HEM I, 757, cf. BARCIANU. - Pl.: metatetici, -ce. – De la metateză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL