1. [DEX '09] METAMORFOZAT, -Ă, metamorfozați, -te, adj. 1. (Geol.) Care a suferit un metamorfism, care a fost afectat de metamorfism. 2. Care a suferit o metamorfoză; schimbat, transformat, modificat. – V. metamorfoza.
2. [MDA2] metamorfozat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: metamorfoza] 1 (Glg) Care a suferit un metamorfism. 2 Care a suferit o metamorfoză (4).
3. [DEX '09] METAMORFOZA, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser.
4. [MDA2] metamorfosi2 v vz metamorfoza
5. [MDA2] metamorfoza [At: LEON ASACHI, B. 92/19 / V: (îvr) ~fosi / Pzi: ~zez / E: fr métamorphoser] 1-2 vtr (Mit) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. 3 vr (D. oameni) A se transforma, schimbându-și înfățișarea sau caracterul, felul de a fi. 4 vr (D. animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1).
6. [DLRLC] METAMORFOZA, metamorfozez, vb. I. Refl. (Despre unele animale inferioare) A trece prin metamorfoze în cursul dezvoltării lor, a se dezvolta prin metamorfoză. ♦ (Mitol.; despre oameni și zei) A-și schimba prin mijloace supranaturale înfățișarea, a lua alt chip, a se transforma. ◊ Fig. (Livresc, despre persoane) A căpăta altă înfățișare (de obicei mai plăcută); a-și schimba caracterul.
7. [DN] METAMORFOZA vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].
8. [MDN '00] METAMORFOZA vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)
9. [Șăineanu, ed. VI] metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat.
10. [Scriban] *metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa’n vin, un avar în risipitor.
11. [DOOM 3] metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozez, 3 metamorfozează; conj. prez. 1 sg. să metamorfozez, 3 să metamorfozeze
12. [DOOM 2] metamorfoza (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozează
13. [DGS] metamorfozat, -ă adj. (despre aspectul unor obiecte, așezări etc., despre înfățișarea, caracterul, firea, comportamentul ființelor etc.) modificat, prefăcut, preschimbat, schimbat2, transfigurat, transformat, <înv.> strămutat2. Clădirea cu aspectul metamorfozat este de nerecunoscut. Are comportamentul metamorfozat din cauza singurătății.
14. [DLR] METAMORFOZAT, -Ă adj. 1. (Geol.) Care a suferit un metamorfism. PONTBRIANT, D. Depozite precambriene, puternic cutate, metamorfozate și străbătute de mase de roci intrusive vechi. ONCESCU, G. 12. 2. Care a suferit o metamorfoză; schimbat, transformat. Cf. m e t a m o r f o z ă (3). Ion Ozun cu desăvîrșire metamorfozat în trei ani de viață bucureșteană. C. PETRESCU, C. V. 244. - Pl.: metamorfozați, -te. – V. metamorfoza.
15. [DLR] METAMORFOSÍ2 vb. IV v. metamorfoza.
16. [DLR] METAMORFOZA vb. I. 1. R e f l. și t r a n z. (Mitol.) A (se) preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. Dafne s-au metamorfozat în arbure. LEON ASACHI, B. 92/19. În basmele culese. . . eroii se metamorfozează, se prefac în „lighioane spurcate”. LL I, 75. 2. R e f l. (Despre oameni) A se transforma, schimbîndu-și înfățișarea sau, fig., caracterul, felul de a fi. Simt că te iubesc îndestul pentru ca să mă metamorfozez îndată. ALECSANDRI, T. 1 254. ◊ T r a n z. Rucuria l-a metamorfozat. 3. R e f l. (Despre unele animale inferioare) A se transforma prin metamorfoză (1). – Prez. ind.: metamorfozez. – Și: (învechit, rar) metamorfosí vb. IV. VÎRNAV, L. 138r/4. – Din fr. métamorphoser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL