1. [DEX '09] METALOTERMIE s. f. Procedeu de obținere a unor metale din compușii lor prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal, a cărui afinitate față de oxigen, sulf etc. este mai mare decât a metalului care se extrage. – Din fr. métallothermie.
2. [MDA2] metalotermie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr métallothermie] Procedeu de obținere a unor metale din compușii lor prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal, a cămi afinitate față de oxigen, sulf, etc. este mai mare decât a metalului care se extrage.
3. [DN] METALOTERMIE s.f. Procedeu de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor prin reducere cu un alt metal. [Gen. -iei. / < fr. métallothermie].
4. [MDN '00] METALOTERMIE s. f. procedeu de obținere a unor metale cu aliaje din compușii lor, prin reducere cu un alt metal. (< fr. métallothermie)
5. [DOOM 3] metalotermie s. f., art. metalotermia, g.-d. metalotermii, art. metalotermiei
6. [DOOM 2] metalotermie s. f., art. metalotermia, g.-d. metalotermii, art. metalotermiei
7. [DETS] METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL