1. [DEX '09] METALOTERAPIE s. f. Tratament cu compuși metalici, folosit în unele boli. – Din fr. métallothérapie.
2. [MDA2] metaloterapie sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr métallothérapie] Metodă de tratare a unor boli, în special a celor nervoase, prin aplicarea de plăci metalice pe corpul bolnavului.
3. [DEX '98] METALOTERAPIE s. f. Tratament cu compuși metalici, utilizat în diferite boli. – Din fr. métallothérapie.
4. [DN] METALOTERAPIE s.f. Tratament al bolilor nervoase care constă în aplicarea unor plăci metalice pe corpul bolnavului. [Gen. -iei. / < fr. métallothérapie].
5. [MDN '00] METALOTERAPIE s. f. tratament al bolilor (nervoase) prin aplicarea unor plăci metalice pe corpul bolnavului. (< fr. métallothérapie)
6. [DOOM 3] metaloterapie s. f., art. metaloterapia, g.-d. metaloterapii, art. metaloterapiei
7. [DOOM 2] metaloterapie s. f., art. metaloterapia, g.-d. metaloterapii, art. metaloterapiei
8. [DETS] METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.
9. [DLR] METALOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a unor boli (în special a celor nervoase) prin aplicarea de plăci metalice pe corpul bolnavului. Cf. BIANU, D. S. - Din fr. métallothérapíe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL